Simona Ionescu / Redactor Șef
În dimineața de 27 martie 1995, moștenitorul casei de modă Gucci a fost ucis de un pizzier, crima fiind ordonată de soția sa, Patrizia, care, ulterior, a fost condamnată pentru că a aranjat asasinarea fostului ei soț și a făcut 18 ani de închisoare. Al doilea copil al cuplului, Allegra, 41 de ani, a decis să spună lumii adevărul pe care l-a trăit și tocmai a lansat o carte, Fine dei giochi (n.r. – Final de joc). Ea are o soră mai mare, Alessandra.
„Am doi copii mici. Văzând agitația provocată de filmul House of Gucci, nu am vrut ca ei să crească fără să știe adevărul despre familia din care provin. Am reconstituit amintirile bucată cu bucată, document cu document. Uneori am simțit durere, alteori un sentiment de eliberare.
Regăsind toate fragmentele acestei povești la vârsta adultă, am înțeles și mai bine cum s-au petrecut lucrurile. Iar faptul că le-am văzut așa, în alb și negru, mi-a dat o seninătate neașteptată”, a mărturisit Allegra Gucci într-un interviu exclusiv acordat revistei Vanity Fair Italia.
Ea a povestit cum a aflat că a rămas orfană de tată. „Eram în camera mea; nu am dormit bine în acea noapte. Mama mea, Patrizia Reggiani, a intrat în cameră și mi-a spus că tatăl meu era mort. Aveam 14 ani atunci și îmi amintesc că m-am ghemuit pe podea și m-am uitat pe fereastra care dădea spre Piazza San Babila. Jos, taxiurile galbene și oamenii continuau să se miște. Dar eu stăteam nemișcată ca și cum aș fi fost într-o bulă și viața mea se oprise”, își amintește a doua fiică a lui Marizio Gucci.
Imediat după moartea acestuia, amanta lui a părăsit locuința din Corso Venezia, unde locuia cu el. Și-a luat lucrurile și din casa din St. Moritz în zilele următoare. A plecat din proprie inițiativă, nu așa cum se arată în film, unde mama ei apare pentru a o da afară din casă.
Allegra Gucci ține să puncteze că separarea părinților nu a fost cauzată de amanta tatălui, aceasta a apărut în ecuație la ani distanță de când relațiile dintre tatăl și mama sa s-au răcit. „O poveste frumoasă care a durat 13 ani și care a fost întreruptă de separarea lor în 1985. Căsnicia lor nu s-a încheiat din cauza Paolei Franchi, așa cum se relatează adesea în ziare:
Despărțirea datează de cel puțin șapte ani înainte de relația cu ea. În al doilea rând, există acordul de conviețuire. El atestă dorința tatălui meu de a nu se recăsători. A repetat-o tuturor: nu va mai crea niciodată o familie, pentru că familia lui eram noi – eu și sora mea”, a mai relatat Allegra. Aceasta spune că a fost realmente hărțuită de amanta tatălui defunct care, după arestarea Patriziei, s-a adresat unui tribunal pentru minori, oferindu-se să o protejeze pe ea și interesele ei.
„Paola Franchi nu ne-a dat niciodată răgaz. Și a continuat. Nu înțeleg cum poți să te arunci așa asupra unei fetițe. Sau poate că eu știu: Căuta vreo recompensă, pentru că acțiunile ei sunt contrare intențiilor de grijă și de iubire pe care le mărturisea”.
Allegra Gucci puncteză nenumăratele „minciuni” din film. În pelicula regizată de Ridley Scott, bunicul matern e prezentat ca un camionagiu, în cămașă în carouri. „Bunicul purta doar cămăși de mătase și jachete perfect călcate”, susține Allegra. Când mama sa a fost arestata, a fost plasată în grija bunicii materne. Acesta a fost o altă pacoste pentru adolescenta care s-a trezit aproape peste noapte, fără niciun părinte alături.
„Pentru Silvana nu existau decât banii și puterea care vine cu ei. Ne-a manipulat cu sentimente de vinovăție. Și i-a manipulat pe ceilalți cu puterea ei economică dobândită. După ce am analizat registrele contabile, ne-am dat seama că bunica ascundea o parte din fondurile destinate nouă și cheltuielilor noastre, transferându-le în conturile ei. Acest lucru se întâmpla de ani de zile și am decis să îi scriem o scrisoare pentru a-i cere clarificări.
Bineînțeles, ea a reacționat prost, iar reaua ei intenție a fost clară pentru noi. Dar acest lucru a continuat și cu vânzarea Vilei Innocenti, unde mama mea a mers în timpul primelor eliberări permise din închisoare. Noi am finanțat vila, dar vila aparținea uneia dintre companiile bunicii mele. Nu ne-a mai rămas nimic”, a mai dezvăluit Allegra Gucci în interviul din Vanity Fair Italia.
Patrizia Reggiani și-a crescut, practic, singură fiicele. Dar „era acolo, cu dragostea ei, cu capriciile ei”, spune Allegra. Totul s-a schimbat în 1992. Atunci Patrizia a fost diagnosticată cu o tumoare malignă pe creier. Mai târziu s-a descoperit că era benignă. A urmat o operație în care i-au îndepărtat o masă de mărimea unei mandarine din lobul frontal. Din acel moment, ea nu a mai fost niciodată la fel.
După ce a fost condamnată, Allegra (foto) și sora sa și-au vizitat mama în penitenciarul San Vittore din Milano timp de 17 ani, în fiecare zi de miercuri și vineri ale săptămânii.
„Au fost ani foarte lungi, de sacrificii, de dureri profunde. Toată lumea vorbește despre cine se află în închisoare, dar nu și despre rudele care stau la coadă ore întregi în mijlocul disperării, schimbându-și viața pentru a se adapta la ritmurile detenției. Ca să nu mai vorbim de cei care lucrează în închisoare. În închisoarea San Vittore din Milano am găsit mai multă umanitate decât în lumea exterioară”, mai spune fiica lui Maurizio Gucci.
„Am crezut cu adevărat că mai devreme sau mai târziu se va termina, că se va face dreptate, că adevărul va ieși la iveală. Sora mea și cu mine am luptat în toți acești ani pentru că am crezut mereu în nevinovăția mamei noastre, pentru ca apoi să descoperim mereu de la televizor și apoi din jumătățile ei de fraze că nu era așa”, mai spune Allegra Gucci despre mama sa (foto).
Iar înțelegerea adevărului a fost lovitura supremă. În cartea dedicată istoriei familiei ei, scrie: „Mama mea a devenit ceea ce a fost întotdeauna. O analfabetă totală în materie de sentimente. Insensibilă la tot ceea ce nu este material și strălucitor. (…) Astăzi am doi copii și nu aș putea să le cer niciodată ceea ce ne-a cerut mama mea în acești 17 ani”.
„După cum reiese din Green Book, un document din 1989 privind viitorul Gucci, tata a fost un mare vizionar. Este ca și cum ar fi fost scrisă astăzi; adesea uităm antreprenorul care a fost și ceea ce a realizat. Punctul de cotitură al Gucci i s-a datorat lui, nu lui Domenico De Sole. De exemplu, el a dorit ca un trio de talente americane (printre care Tom Ford) să relanseze brandul.
Îmi amintesc, de asemenea, ultimul său weekend la Paris, singuri, doar noi doi. Într-o seară, în camera de hotel, după ce am vizitat Louvre, am jucat cărți. Îmi amintesc picioarele lui goale, pe care nu le văzusem niciodată de fapt. Acel moment de intimitate m-a făcut să realizez cât de normală poate fi fericirea. Din păcate, a fost ultimul moment intim cu el”, a mai dezvăluit Allegra Gucci în interviul din Vanity Fair Italia.
Sursa foto: Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
