Simona Ionescu / Redactor Șef

Prințesa Diana a fost adesea critică față de influența pe care bona Regelui Charles o exercita asupra copiilor. Diana se temea că metodele tradiționale care l-au modelat pe Charles, o combinație de disciplină strictă, sprijin constant și atașament emoțional profund oferit de Anderson, nu erau potrivite pentru propriul ei fiu, William. 

Dorind să-și creeze propria viziune asupra creșterii copiilor și să le ofere o copilărie mai apropiată de normalitate, Diana a decis să limiteze implicarea bonei în viața lui William, alegând să fie ea însăși figura centrală în educația și formarea fiului său. Această decizie a marcat un punct de tensiune între tradiția familiei regale și noile valori pe care Diana dorea să le aplice în creșterea copiilor.

Bona Regelui Charles a ținut locul Reginei Elisabeta

Mabel Anderson, însă, a fost figura maternă constantă în copilăria viitorului rege Charles, oferindu-i sprijin, afecțiune și stabilitate în anii în care Regina Elisabeta era adesea plecată în îndatoriri oficiale. Legătura dintre Charles și Anderson a fost atât de strânsă încât mulți consideră că ea a fost, pentru copilul care avea să devină rege, mai mult decât o simplă bonă: a fost o prezență maternă reală și un sprijin emoțional de nădejde.

Prințesa Diana, supărată pe bona Regelui Charles. Mabel Anderson, figura maternă constantă în lipsa Reginei Elisabeta
Mabel Anderson și Regele Charles, în 1950
Foto: Facebook

Mabel Anderson s-a alăturat Casei Regale în 1949 și a lucrat alături de familia reginei Elizabeth II timp de mai bine de trei decenii. Ea a avut grijă de toți copiii reginei, dar relația ei cu Charles a fost cea mai profundă. În lipsa constantă a părinților săi, Mabel Anderson a devenit stâlpul emoțional al copilului, oferindu-i siguranță și afecțiune în fiecare zi. Calmă, blândă și devotată, a transformat momentele de separare de părinți în momente de confort și atenție, contribuind astfel la formarea unui caracter echilibrat și responsabil.

Regele Charles și ursulețul de pluș 

În copilărie, cel care e acum rege a dezvoltat o legătură emoțională și cu obiectele personale, iar bona regelui Charles era adesea cea care avea grijă de jucăriile și obiectele lui dragi. Legenda spune că, chiar și la vârsta de peste 40 de ani, Charles cerea ca ursulețul său de pluș să fie reparat doar de Mabel Anderson. Această poveste arată nu doar afecțiunea dintre cei doi, ci și încrederea absolută pe care i-o acorda regele, evidențiind rolul esențial pe care bonă l-a avut în viața sa.

Prințesa Diana, supărată pe bona Regelui Charles. Mabel Anderson, figura maternă constantă în lipsa Reginei Elisabeta
Diana și Charles au avut neînțelegeri cu privire la bona regelui Charles
Foto: Arhivă

Decenii mai târziu, legătura lor a rămas la fel de puternică. La începutul anului, Charles și-a onorat o promisiune mai veche și a vizitat-o personal pe Mabel Anderson de ziua ei de 100 de ani. Vizita a venit într-un moment tensionat pentru familia regală, dar a demonstrat că, pentru Charles, Anderson a rămas întotdeauna o prezență importantă, cineva care i-a oferit stabilitate și afecțiune încă din copilărie. El a descris-o ca fiind caldă, afectuoasă, simpatică și plină de compasiune, evidențiind cât de mult a contat ea pentru el.

Tensiuni între Prințesa Diana și Charles din cauza bonei 

Rolul lui Anderson a generat însă și tensiuni. Se spune că, atunci când Charles și-a dorit ca bonă să aibă un rol similar în creșterea fiului său, Prințul William, Prințesa Diana s-a opus ferm. Diana, dorind să aibă un control mai mare asupra propriei familii și asupra modului în care William era crescut, nu a permis implicarea bonei în viața copilului. Această decizie reflectă diferențele de generații și atitudinile diferite asupra creșterii copiilor în cadrul familiei regale: în timp ce Charles aprecia sprijinul constant al unei figuri maternale externe, Diana a ales să fie prezentă și să stabilească propriile reguli privind copilăria fiului ei.

După pensionarea sa, Mabel Anderson a primit o locuință lângă Windsor Castle, ca recunoaștere a dedicării sale față de familia regală. Ea a rămas un simbol al rolului extrem de important pe care bonele l-au avut în istoria Casei Regale britanice. Figura sa, caldă și afectuoasă, a influențat direct copilăria viitorului rege și, prin prezența ei, a demonstrat cât de importante sunt legăturile de sprijin emoțional chiar și într-o familie privilegiată, supusă mereu atenției publicului.

Astfel, Mabel Anderson rămâne una dintre „femeile care au crescut un rege”. Povestea ei ilustrează atât importanța figurilor materne în viața copiilor, chiar și în cele mai privilegiate familii, cât și schimbările aduse de Diana în modul în care a dorit să-și crească copiii.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre
Stiri parteneri