Explozia care a spart geamuri în Istanbul. Ultimul supraviețuitor al tragediei ,,Independența’’ rupe tăcerea

Din cei zeci de marinari aflați la bordul navei românești ,,Independența”, doar trei au supraviețuit, iar astăzi, la 46 de ani de la tragedie, singurul dintre ei rămas în viață este Ioan Gomboșanu. Într-un interviu recent, el a rememorat, cu durere și luciditate, momentele de coșmar prin care a trecut și a lansat apelul de a ridica o troiță dedicată celor 42 de colegi pierduți.

Noaptea în care cerul Bosforului a explodat

Pe data de 15 noiembrie 1979, Independența, un petrolier românesc, a fost lovit de nava grecească Evriali, încărcată cu tablă și fier-beton. Coliziunea a fost devastatoare, iar explozia a fost atât de puternică încât, spune Gomboșanu, „a spart geamuri prin Istanbul pe o rază de 10 kilometri”. El se afla pe punte, pregătind scara de pilot cu doar câteva minute înainte, când s-a produs coliziunea. Lovitura nu a venit lateral, așa cum ar fi fost de așteptat într-o manevră controlată, ci frontal, cu prora navei Evriali, „ca un berbec”, după cum își amintește Gomboșanu. În urma impactului, vasul românesc a luat imediat foc, iar puntea a fost cuprinsă rapid de flăcări, făcând imposibilă folosirea bărcilor de salvare. 

Nava se înclinase puternic, iar în haosul general, comandantul a dat singurul ordin posibil: „Abandon de voie”, fiecare om trebuia să-și găsească propria cale de scăpare. Gomboșanu a sărit de la circa 19 metri, în întuneric total. Apa avea doar 9 grade. A înotat spre mal aproape o oră, circa 3 kilometri, sub privirea flăcărilor, care, spune el, „îmi încălzeau ceafa” când se ridica deasupra apei. După ce a ajuns la ţărm, a tremurat opt ore. 

A supraviețuit cu mult noroc, dar a rămas singurul martor viu al tragediei (cei doi colegi supravieţuitori au murit ulterior).

Pe mal, medici, soldați și localnici turci, l-au salvat, i-au dat haine, l-au dus la spital și l-au tratat „ca pe propriul lor om”.

Întoarcerea în țară

Întoarcerea în România n-a adus alinare. Deși soția lui îl aştepta cu flori, câte una pentru fiecare supravieţuitor, un agent de securitate i-le-a smuls, spunându-i că „nu e voie cu sentimente”. A fost dus nu la un hotel, ci într-o cameră cu mecanicii de locomotivă.

I s-au oferit 1.200 de dolari despăgubiri, sumă pe care, ironizează Gomboșanu, „nici astăzi nu-mi cumpăram bicicleta”. În plus, rănile erau adânci: a pierdut un ochi, nu i s-a mai dat permis medical pentru navigație, iar traumele, fizice și emoționale, l-au urmărit întreaga viață.

După incident, a lucrat 12 ani în Africa, construind barje, pontoane, nave frigorifice și a condus, cu un singur ochi, 25 de ani fără să producă vreun accident. „Cu doi ochi”, spune el sec, „am lovit de două ori.”

Troița celor 42 de marinari

Astăzi, Gomboșanu nu mai caută compensații personale, ci vrea un loc al memoriei. Nu există un loc unde familiile celor 11 marinari care nu au fost niciodată găsiți să aprindă o lumânare. De aceea cere ridicarea unei troițe, un monument modest, din lemn, într-un loc liniștit, cu o bancă, unde să se poată aduce un omagiu.

A mediat deja cu autorități locale și susţine că primăria din Constanța nu l-a ascultat, dar spune că a găsit susţinere la primarul din Techirghiol. Locul propus: grădina botanică, de unde să se vadă lacul și marea, ca un simbol al legăturii marine.

„Nu vreau nimic pentru mine, doar să rămână ceva după ei.”

Acum 46 de ani, soarta l-a ținut în viață. Astăzi, medicii din Constanța i-au oferit, cum spune chiar el, „a doua șansă”. După ce a scăpat miraculos din infernul petrolierului Independența, Ioan Gomboșanu a ajuns din nou în fața unui moment decisiv, de data aceasta pe masa de operație a Laboratorului de Angiografie și Cateterism Cardiac din cadrul Spitalului Județean Constanța. Intervenția a fost un succes, iar echipa coordonată de dr. Adnan Mustafa, împreună cu dr. Irinel Parepa și asistentele secției, i-a redat speranța și liniștea. Gomboșanu vorbește cu o recunoștință profundă despre profesionalismul lor și despre refuzul ferm al oricărui gest material din partea sa, un episod care spune multe despre caracterul oamenilor care astăzi salvează vieți acolo unde, altădată, sfârșitul părea inevitabil.

Apelul unui om care a supraviețuit miraculos

Tragedia navei Independența rămâne una dintre cele mai sângeroase pierderi din istoria marinei civile românești. Povestea lui Ioan Gomboșanu este una de supraviețuire miraculoasă, dar și de nedreptate, uitare și durere repetată.

Fără un loc de comemorare, fără un „monument al memoriei”, nu rămâne decât o rană nevindecată. Iar memoria celor 42 de marinari, dintre care 11 fără mormânt, riscă să se piardă.

Gomboșanu cere un gest simplu, dar plin de semnificaţie: un loc unde familiile să aprindă o lumânare, să spună un „adio”, să păstreze vie amintirea.