Simona Ionescu / Redactor Șef
Când vine vorba despre recunoașterea în fața publicului a problemelor de sănătate ale membrilor familiei regale britanice, capetele încoronate au un istoric lung de ascundere a adevărului. Problemele de sănătate ale lui Charles, dar și cancerul cu care se confruntă Kate Middleton, reprezintă numai vârful iceberg-ului atunci când vine vorba despre secretele ascunse ale familiei regale britanice.
De-a lungul vremii, o serie de afecțiuni și probleme de sănătate au fost ținute în cel mai mare secret. Iar cu motto-ul informal al reginei Elisabeta – niciodată să nu explici și să nu te plângi – nu este de mirare că regalii s-au ferit să dezvăluie public că au și „probleme umane”.
George al III-lea, care a domnit între 1760 și până la moartea sa în 1820, avea probleme psihice serioase care l-au împiedicat să-și exercite atribuțiile multă vreme. Cu toate acestea, Palatul a ascuns la acea vreme adevărata natură a bolii sale.
Sigur, britanicii știau că regele este bolnav, însă amănunte mai multe nu s-au dat vreodată. Regele George al III-ea a devenit incapabil să conducă regatul în jurul anului 1810, însă cu toate acestea publicul nu știe nici acum exact prea multe detalii vizavi de diagnostic sau tratamentele aplicate.
Povestea verișoarelor Elisabetei a II-a, Katherine și Nerissa, este una extrem de tristă. Surorile, fiice ale lui Fenella Bowes-Lyon și John Herbert Bowes-Lyon (unchiul matern al Elisabetei a II-a), s-au născut cu întârzieri intelectuale și de dezvoltare care le-au lăsat în mare parte nonverbale. În 1941, ele au fost trimise la Spitalul Royal Earlswood, unde Nerissa a murit în 1986 și Katherine în 2014.
Familia Bowes-Lyon părea să facă tot posibilul pentru a ignora existența lui Katherine și Nerissa. Se spune că mama lor le-a vizitat pentru tot restul vieții (ea a murit în 1966), dar nu există vizite confirmate din partea altor membri ai familiei, cu atât mai puțin cadouri de Crăciun sau chiar o carte poștală scrisă în grabă. De fapt, până în anii 1960, Burke’s Peerage, un editor axat pe aristocrație, raporta că Katherine și Nerissa erau moarte (se pare că mama lor nu a completat partea din formular care admitea locația lor).
Cu toate acestea, bani de la familie pentru a plăti îngrijirea lor se cheltuiau constant. Adevărul a ieșit la iveală când, în aprilie 1987, un articol din The Sun a dezvăluit existența celor două surori, inclusiv pe a lui Katherine, care era încă în viață.
Ulterior, s-a aflat că alți trei membri ai familiei cu dizabilități au fost supuși unui tratament similar, ridicând numărul verișorilor instituționalizați cunoscuți ai Reginei Elisabeta la cinci. Se pare că Regina Mamă crezuse că nepoatele ei erau moarte până în 1982. După raportul din The Sun, le-a trimis bani, dar pare să nu o fi vizitat niciodată pe Katherine.
Până la sfârșitul zilelor sale, George al VI-lea se afla într-o stare destul de gravă. Monarhul de 56 de ani, care fusese un fumător înrăit pentru cea mai mare parte a vieții sale, suferea de îngroșarea arterelor, avea dureri la picioare atât de severe încât medicii săi au considerat amputarea și a suferit o operație în 1949 pentru a-i îndepărta o parte din plămânul drept. Până în 1951, medicii au concluzionat că avea cancer pulmonar, adăugându-se la istoria tragică a cancerului în rândul regalității britanice. În septembrie a acelui an, chirurgii — lucrând într-o sală de operație amenajată în Palatul Buckingham — i-au îndepărtat plămânul stâng și o parte dintr-un nerv apropiat, o procedură care părea să-i încetinească ulterior vorbirea.
Cu toate acestea, în ciuda buletinelor publice care abordau sănătatea fluctuantă a regelui, niciunul nu pare să fi menționat cancerul. Însuși George s-ar putea să nu fi știut că un diagnostic de cancer era luat în considerare, în timp ce nu toți medicii regelui erau complet conștienți de condiția sa.
Când regele a fost găsit mort în camera sa de la Sandringham, pe 6 februarie 1952, doctorul care a intervenit la fața locului a declarat că a murit din cauza unei tromboze coronariene, un cheag de sânge care a cauzat un atac de cord. Totuși, o autopsie nu a fost efectuată pentru a confirma acest lucru.
Atunci când realitatea stării sale a ieșit la iveală decenii mai târziu, medicii și istoricii au sugerat că familia regală a acoperit-o pentru că dorea să proiecteze imaginea unei monarhii stabile și să evite rușinea unui diagnostic de cancer.
Prințesa Margaret a avut o viață dificilă care părea să fie centrul atenției în fiecare tabloid. Cu toate acestea, problemele de sănătate ale acesteia erau adesea mult mai ascunse.
Nu a ajutat faptul că Margaret avea obiceiul de a fuma până la 60 de țigări pe zi. Dependențele ei s-au extins ulterior și la alcool. Căsnicia ei cu fotograful Anthony Armstrong-Jones s-a deteriorat în anii ’60 și ’70, cauzându-i neplăceri personale serioase. Margaret se retrăgea adesea pe insula privată din Caraibe, Mustique, dar se pare că a suferit o cădere nervoasă în 1974.
În timp ce afecțiunile sale fizice deveniseră cunoscute pe scară largă — la momentul morții sale în 2002, publicul era bine conștient de cele trei accidente vasculare cerebrale, o biopsie pulmonară, probleme pulmonare și hepatită, printre alte afecțiuni — luptele mentale ale Margaretei erau ținute în tăcere.
S-a vorbit puțin despre căderea ei nervoasă, dar a durat ceva timp până când publicul a aflat că Margaret a căutat tratament pentru depresie, precum și tentativa sa de automutilare. Aceasta a fost în parte din cauza tendinței familiei sale de a ignora problemele incomode. În timpul unei petreceri, se spune că Margaret a amenințat că se aruncă pe fereastră din dormitorul ei. Când sora ei a fost sunată, Elizabeth a dat din umeri, spunând: „Dormitorul ei este la parter”.
Chiar înainte ca realitatea eșecului căsătoriei sale și a relației complicate cu familia soțului său să iasă la iveală, Prințesa Diana părea să sufere din cauza presiunii vieții regale. După căsătoria ei cu Prințul Charles în 1981, se spune că Diana suferea de episoade de plâns, insomnie, paranoia și semnele unei tulburări alimentare.
După cum unii au susținut ulterior, Diana arăta și o tendință către idei suicidare și automutilare. Charles, se spune că era confuz și îngrijorat de necazurile noii sale soții. În cele din urmă, relația lor s-a destrămat.
În privat, familia regală a încercat să abordeze sănătatea mentală a Dianei, deși se spune că aceasta era refractară la a lua medicamente sau la a vorbi cu un terapeut. Regina Elisabeta chiar l-a întrebat pe Harry Herbert, un prieten al familiei, să verifice starea prințesei. Cu toate acestea, în ceea ce privește publicul, detaliile despre sănătatea psihică a Dianei erau obscure chiar și atunci când căsătoria ei era clar în declin.
Pe lângă ceilalți membri contemporani ai familiei regale care și-au ascuns problemele de sănătate, ultima fiind Kate Middleton, care a dezvăluit diagnosticul de cancer abia după o furtună mediatică, regina Elisabeta se pare că ar fi avut și ea afecțiuni grave.
La momentul morții Reginei Elisabeta a II-a, pe 8 septembrie 2022, era evident că sănătatea ei se deteriora. Anterior, fusese pusă sub supraveghere medicală, dar detalii privind motivul nu au ieșit niciodată la iveală. Chiar și atunci când certificatul său de deces a fost eliberat mai târziu în aceea lună, cauza listată a morții — bătrânețea — a adus puține clarificări cu privire la ce a contribuit la trecerea ei în neființă, scrie o publicație externă.
Unele surse afirmă că, poate, sănătatea reginei Elisabeta era mult mai precară decât mulți bănuiau. Conform unor surse la sfârșitul vieții sale, regina era adesea într-un scaun cu rotile și suferea de o varietate de dureri, scăderea simțurilor și probleme cognitive, deși moartea sa, se spune că, totuși, i-a luat pe membrii apropiați ai familiei prin surprindere. O cauză mai specifică a morții ar putea clarifica acest lucru, dar s-ar putea să nu aflăm niciodată adevărul complet.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
