Buricul îți arată ce probleme de sănătate ai! Vechii medici se bazau pe aceste semne

Ombilicul, buricul, adâncitura sau proeminența de pe abdomen… orice termen ai folosi, ombilicul tău ar putea avea multe să îți spună despre starea ta de sănătate. Pentru unii, sunt lucruri de coșmar – omphalophobia (teamă de buric) este o condiție reală. Pentru alții, este doar un accesoriu de modă ce trebuie expus într-un top scurt, sau decorat cu un piercing.

Indiferent de sentimentele tale față de buric, un lucru e sigur – cândva te-a legat de mama ta. Cordonul ombilical este tăiat la naștere lăsând doar un mic știft încleiat care se usucă și cade treptat după o săptămână sau două. Ce rămâne, în cele mai multe cazuri, este o mică depresiune încrețită. Așa arată dacă ai un „adânc”, cum avem majoritatea – 90%, se pare. De la acest punct, buricul pare să devină redundant – în afară de a aduna praf și puf.

Ce este, de fapt, buricul

Ombilicul este un punct de acces pentru vasele de sânge care transportă sângele către și dinspre făt. Acestea provin de la placentă și trec prin cordonul ombilical, acoperite în gelul lui Wharton – un țesut conjunctiv gelatinos conținut în cordon care le izolează și le protejează.

În mod normal, în cordon există trei vase. Cel care transportă oxigenul și substanțele nutritive către făt reprezintă vena ombilicală. Aceasta trece prin ombilic și se varsă în circulația fetală în dezvoltare. Există și două artere ombilicale, care transportă însă sânge dezoxigenat și deșeuri, curgând în direcția opusă înapoi spre placentă.

Buricul bebelușului are o utilitate importantă

Această circulație nu mai este necesară după ce bebelușul se naște, iar odată deconectate de la placentă, vasele ombilicale se închid natural. 

Dar micul știft al cordonului tăiat care rămâne atașat poate fi încă de folos pentru o perioadă scurtă de timp, mai ales la nou-născuții care se simt rău. Vasele de sânge pot fi folosite la introducerea perfuziilor și pentru administrarea de medicamente sau pot fi recoltate probe de sânge pentru teste.

Hernia ombilicală

Ombilicul este un portal către peretele abdomenului. Este un fapt puțin cunoscut că în timpul dezvoltării embrionare, intestinele tale trebuie să părăsească de fapt cavitatea abdominală din cauza spațiului limitat, dar se întorc câteva săptămâni mai târziu. Ele fac acest lucru prin intermediul ombilicului, trecând în cordon.

Ca rezultat, ombilicul nu este doar un punct de acces, ci și un punct de slăbiciune. O hernie ombilicală apare atunci când o secțiune de intestin iese prin orice gol. Aceasta poate necesita o operație pentru a corecta situația, scrie CNN. 

Călugărița și buricul

 Sora Mary Joseph Dempsey a fost o călugăriță care și-a dedicat mare parte din viață îngrijirii pacienților într-un spital din Minnesota. Ea s-a pregătit ca asistentă medicală, devenind ulterior asistentă chirurgicală a doctorului William Mayo. În timpul acesta a evidențiat o observație interesantă.

La acea vreme (sfârșitul secolului al XIX-lea), cancerele abdomenului și pelvisului erau diagnosticate în mod tipic mult mai târziu, și din păcate erau adesea mai extinse. Acest proces se numește metastază, când un cancer începe într-un organ sau locație, apoi se extinde către altul.

Călugărița a primit recunoaștere abia după moarte 

Mary Joseph a observat că unii pacienți cu cancer metastatic aveau o umflătură sau un nodul simțit la palpare în ombilic. Ea raportat acest lucru lui Mayo, care, evident, nu-l remarcase de unul singur. Mayo a publicat aceste descoperiri sub numele său, fără să acorde credit colegei sale. Abia după ce Dempsey și Mayo au murit în 1939, un alt doctor, Hamilton Bailey, a numit corect descoperirea – Nodulul Sorei Mary Joseph.

Nodul este ferm, cu colorație variabilă și apare de fapt din răspândirea cancerului la țesutul ombilical. Nu se mai vede atât de des în zilele noastre, deoarece acum se diagnostichează mai multe cancere mai devreme, înainte ca răspândirea extensivă să apară.

Capul Meduzei

Alte semne pot fi observate în ombilic și au un fundament în mitologie. Un exemplu ne permite să facem o legătură între ficat și ombilic. Pielea din jurul ombilicului are pături de vene superficiale care se întorc spre circulația mai profundă. Ele drenează de fapt sânge în vena portă hepatică, un vas mare care se îndreaptă către ficat, plin de substanțe nutritive absorbite din intestin.

Dacă presiunea în vena portă devine prea mare (în principal ca rezultat al bolilor hepatice, cum ar fi ciroza alcoolică), presiunea crește și în vasele de legătură. Venele au pereți mai subțiri decât arterele și tind să se umfle sub presiune.

Venele se dilată și seamănă cu capul Meduzei 

Drept urmare, venele normal mici din jurul buricului se dilată în dimensiune și devin vizibile sub piele, răspândindu-se în toate direcțiile. Acest semn, asemănător cu un cap plin cu șerpi în loc de păr, se numește „caput medusae”, sau capul Meduzei. 

În mitologia greacă, gorgona Meduza, al cărei cap a fost tăiat de eroul Perseu, avea capacitatea de a transforma în piatră pe oricine privea în ochii ei.