O comoară arheologică. Papirusul P52, cel mai vechi fragment cunoscut din Noul Testament

„Cea mai veche mărturie a existenței Evangheliei lui Ioan” este un fragment al unui codex de papirus care măsoară doar 8,9 cm × 6,4 cm în partea cea mai lată. Este cea mai veche înregistrare existentă a unui test canonic al Noului Testament.

Fragmentul se află la Biblioteca Universității John Rylands din Manchester

Papirusul P52 al Bibliotecii Rylands, cunoscut și sub numele de fragmentul St John’s și cu referința de acces Papyrus Rylands Greek 457, este un fragment dintr-un codex de papirus, care măsoară doar 3,5 pe 2,5 inci (8,9 pe 6 cm) la cea mai mare lățime. Ascesta este conservat în cadrul Rylands Papyri de la Biblioteca Universității John Rylands din Manchester, Marea Britanie.

Din 2007, papirusul a fost expus permanent în clădirea Deansgate a bibliotecii, fiind cea mai veche înregistrare existentă a unui text canonic al Noului Testament. Cei care au descoperit această comoară arheologică au fost doi cercetători de la Oxford, doi papirologi de la Queen’s College.

Pe cele două fețe ale fragmentului sunt vizibile 114 litere lizibile, reprezentând 18 din cele 24 de litere ale alfabetului grecesc

Papirusul este scris pe ambele fețe și, prin urmare, trebuie să provină dintr-un codex, o carte cusută și pliată, nu un pergament, un sul sau o foaie izolată. Iar porțiunea care a supraviețuit include, de asemenea, o parte din marginile superioară și interioară ale paginii. În consecință, păstrează colțul din stânga sus al unei pagini de dreapta, în timp ce verso păstrează colțul din dreapta sus al unei pagini de stânga. Caracterele în stil bold sunt cele care pot fi văzute în Papyrus în jurul anilor 125-175 d.Hr.

Coduri creștine scrise în mod profesionist

Dosul (verso) conține părți din șapte rânduri din versetele 37-38 (inspectat). În total, pe cele două fețe ale fragmentului sunt vizibile 114 litere lizibile, reprezentând 18 din cele 24 de litere ale alfabetului grecesc. Codexul din Papyrus52, cu papirusul său de bună calitate, marjele largi, literele mari, clare și egale în poziție verticală, rândurile scurte în scriere continuă, cârligele și terminațiile decorative și scrierea bilineară, ar fi prezentat un aspect general care nu ar fi fost departe de cel al unor coduri creștine scrise în mod profesionist.

Sursă foto: madainproject.com