Palatul cu 365 de camere – cea mai frumoasă declarație de dragoste pentru soția prințului

Cum ar fi să trăiești diferit în fiecare zi a anului? În fiecare zi, totul în jurul tău se schimbă, devenind nou. Asta i-a oferit prințul rus Smetsky preaiubitei sale soții, Olga, făcându-i astfel cea mai frumoasă declarație de dragoste – una care, în final, i-a salvat viața. Viața lor este o poveste de dragoste remarcabilă.

În anul 1913, prințul Nikolai Nikolaevici Smetsky și-a investit întreaga avere în construcția unui palat, inspirat de sfatul unui medic: soția lui s-ar putea vindeca dacă ar dormi în fiecare noapte într-o cameră diferită, sterilă. Astfel, a apărut palatul prințului Smetsky, supranumit „Clădirea Roșie”, construit pentru a-i salva soția de tuberculoză. Avea 365 de camere – câte una pentru fiecare zi din an.

Cine a fost Prințul Smetsky

Nikolai Nikolaevici Smetsky a fost un prinț, filantrop și om de afaceri rus. A rămas cunoscut în istorie mai ales pentru eforturile sale de a construi sanatorii pentru tratarea tuberculozei, inclusiv palatul-sanatoriu din Abhazia, dedicat soției sale, Olga. Arhiva din Sukhumi conține dovezi că Smetsky a cheltuit 5 milioane de ruble din banii proprii pentru construirea acestuia și a încă două sanatorii, unde s-au putut trata oamenii săraci.

Prințul s-a născut în 1852, la Moscova, și a copilărit pe domeniul imens al familiei sale. A urmat studii juridice la Universitatea din Moscova, dar a refuzat să profeseze ca avocat. În schimb, a preferat să facă afaceri cu lemn, profitând de faptul că familia sa deținea păduri. Ulterior, s-a implicat profund în acțiuni filantropice.

Colecționa copaci exotici

În 1882, Prințul Smetsky s-a căsătorit cu Olga Filimonova, fiica unui faimos arheolog și muzeograf rus. Șapte ani mai târziu, după ce au vizitat orașul Sukhum din Abhazia, s-au îndrăgostit de loc și au decis să cumpere teren acolo. Inițial, familia s-a stabilit la periferia orașului, dar până în 1892 achiziționaseră mai multe parcele de teren.

Pasionați de plante, au aclimatizat diverse specii subtropicale și conifere. Nikolai călătorea prin sudul Europei și în Africa de Nord pentru a colecta noi specii. Au angajat un specialist horticultor și au reușit să aibă un adevărat parc dendrologic pe proprietățile lor. Colecția familiei Smetsky era considerată unică în Europa, atât ca suprafață, cât și ca varietate de plante. Nikolai Smetsky era cunoscut atât de experți, cât și de publicul larg, colecția sa fiind menționată în reviste populare franceze, engleze și germane.

Prințesa Olga s-a îmbolnăvit de TBC

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Olga Smetsky, soția sa, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În epocă, tuberculoza nu era doar o boală frecventă, ci și una considerată incurabilă. Acesta a fost motivul principal pentru care Smetsky a început să construiască sanatorii, în speranța că ea și alți oameni ar putea fi salvați.

Primul proiect a fost Gulripsh-1, care a devenit cunoscut sub numele de „Clădirea Albă”. Acest sanatoriu cu trei etaje era situat la o altitudine de 120 de metri deasupra nivelului mării (un cadru ideal pentru tratarea tuberculozei) și oferea cazare pentru 150 de pacienți. Serviciile erau gratuite, ideea prințului fiind să sprijine și oamenii săraci, care nu-și puteau permite costurile tratamentului. Ulterior, a fondat un al doilea sanatoriu, la Agudzera.

Palatul – experiment cu 365 de camere, ideea unui medic

Nikolai nu voia să accepte soarta soției sale și a încercat totul pentru a combate boala acesteia. La un moment dat, un doctor i-a spus prințului Nikolai Smetsky că, dacă Olga ar putea dormi în fiecare noapte într-o cameră diferită, acest lucru ar ajuta la vindecare. Doctorul a explicat că aerul dintr-o cameră nouă ar fi lipsit de bacilii care provoacă boala. Prințul nu a stat să cugete prea mult. Tot ce ăși dorea era ca draga lui soție să rămână în viață și să fie sănătoasă.

Pentru asta, nicio cheltuială nu era prea mare. Așa aînceput construcția celui de-al treilea sanatoriu. Era mai special, gigantic, destinat exclusiv soției sale. „Gulripsh 2” sau „Clădirea Roșie” a fost un palat a cărei construcție s-a finalizat în 1913. Acesta avea 365 de camere – câte una pentru fiecare zi a anului. Ideea era ca Olga să doarmă în fiecare noapte într-o cameră diferită, sterilă, pentru a evita bacilii de tuberculoză care puteau rămâne într-o încăpere folosită.

Palatul Roșu construit de prințul  Nikolai Nikolaevici Smetsky pentru soția sa, Olga, era înconjurat de o grădină luxuriantă. Fusese construit pe un deal, cu mare atenție la direcțiile vântului, într-un loc unde aerul marin se întâlnea cu cel montan. Astfel, palatul oferea condiții aproape perfecte pentru vindecare. Arhitecții au amplasat ferestrele, holurile și coridoarele astfel încât fiecare cameră să aibă vedere spre mare și să beneficieze din plin de lumina soarelui – maximizând confortul și șansele de recuperare.

După vindecarea soției, s-a pregătit să donecze clădirea. Au intervenit bolșevicii

Când palatul – sanatoriu a fost gata, Olga s-a mutat în el și a urmat tratamentul exact cum a fost recomandat de medici. După un an de zile s-a însănătoșit.

Sanatoriul care-i fusese destinat s-a dovedit un succes. Nu numai că prințesa Olga s-a vindecat, dar ea a trăit chiar mai mult decât soțul ei, ajungând la vârsta de 90 de ani. El a murit în 1931, la câțiva ani după ce și-a văzut toate proprietățile naționalizate de bolșevici. Soția sa i-a supraviețuit încă nouă ani.

În 1914, Nikolai Smetsky a decis să doneze Crucii Roșii palatul cu 365 de careme în care se vindecase soția sa, pentru tratamentul soldaților și invalizilor de război.

Unul dintre celelalte sanatorii urma să fie pus la dispoziția Ministerului Educației, pentru formarea profesorilor și elevilor. Din păcate, aceste donații nu au mai avut loc din cauza izbucnirii Revoluției din februarie 1917 și a naționalizării forțate care a urmat. În 1921, autoritățile sovietice au schimbat numele Clădirii Roșii în onoarea lui Lenin.

Conform documentelor, prințul Nikolai Smetsky și soția sa, Olga, au rămas să locuiască în parterul fostei lor moșii naționalizate. Se spune că, spre finalul vieții, văduva Olga își câștiga existența vânzând plăcinte pe plajă, îmbrăcată impecabil, cu mănuși albe și pălărie. Din păcate palatul – sanatoriu a fost abandonat, iar azi e o ruină.

Foto: Instagram

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!