Se spune că arta adevărată iese de undeva din colțurile cele mai întunecate ale sufletului uman. Iar geniile picturii au avut, de cele mai multe ori, vieți chinuite pe care le-au pus pe pânză la un moment dat. În această situație se află și van Gogh, care a lăsat o moștenire impresionantă, ce constă în peste 2000 de lucrări, din care peste 800 de tablouri. Povestea lui Vincent van Gogh, dincolo de pânză, este una tristă. 

Van Gogh s-a născut în Zundert, Olanda, ca cel mai mare dintre cei șase copii ai unui pastor protestant. Era un tânăr liniștit și autonom, petrecându-și timpul liber rătăcind prin zona rurală pentru a observa natura. Și-a petrecut copilăria la Haga, după care s-a mutat în Anglia, acolo unde a vrut să devină pastor, la fel ca și tatăl său. Deși începuse să deseneze din primii ani de școală, în scurt timp Van Gogh și-a abandonat studiile. 

Povestea lui Vincent van Gogh. A lucrat la o firmă de dealeri de artă

Unchiul lui Van Gogh era partener la „Goupil and Company”, dealeri de artă. Vincent a intrat în firmă la vârsta de șaisprezece ani și a rămas acolo șase ani. El a servit firma mai întâi la Haga, și apoi la Londra, Anglia, unde s-a îndrăgostit de fiica proprietarului său, care l-a respins. Mai târziu a lucrat pentru filiala lui Goupil din Paris, Franța.

Perioada de liniște și fericire se termină brusc pentru van Gogh, atunci când se îndrăgostește, dar fără răspuns, la Londra, de fiica proprietarului din casa în care locuia. Pentru că este respins, acum are prima sa cădere psihică și apar primele semne de mânie. Nu se mai concentrează la muncă, devine respingător cu clienții, refuză lucrări ușor de vândut, protestează frecvent și, într-un final, își pierde slujba. 

Se hotărăște să devină pastor, dar pică examenul

După acest episod, Van Gogh se pierde ușor, ușor, în tenebrele minții sale. Își anunță familia că vrea să devină pastor, la fel ca și tatăl lui, dar ajunge să lucreze în Anglia ca și voluntar neplătit, ulterior devine profesor, desenator și ajunge să fie asistentul unui pastor metodist, moment în care are viziuni religioase și ajunge să creadă că vrea să salveze întreaga lume.  Se îndepărtează tot mai mult de familie, este distant, dar continuă să deseneze și își propune să devină pictor. 

La scurt timp, pleacă la Amsterdam, acolo unde locuiește cu unchiul său. Se pregătește în continuare să devină pastor, însă pică examenul la Universitate și are din nou o cădere nervoasă. La 27 de ani, se mută din nou cu părinții săi și se ocupă de pictură. La 29 de ani, van Gogh îl descoperă pe pictorul Jean Francois Millet, o influență majoră pentru el, care îl motivează să se mute pentru prima oară în propriul său atelier, acolo unde simte, în sfârșit, că este pe drumul cel bun. 

Prietenia cu Gaugain și Monet

În 1886 se mută la Paris, pentru a locui cu fratele său, Theo, singurul sprijin pe care l-a avut dintotdeauna, atât moral, cât și financiar. Această mutare este una benefică pentru el, deoarece aici descoperă impresionismul și postimpresionismul, care îl schimbă pentru totdeauna. Aici îi cunoaște pe Gauguin, Pissarro, Claude Monet, care sunt impresionați de talentul și forța lui, dar îl privesc cu neîncredere. 

Însă, dintre toți, cel mai mult se apropie de Paul Gaugin, cei doi se completează perfect și devin prieteni. Se mută pentru acesta la Arles în 1888, lucrează împreună și pare o perioadă favorabilă pentru amândoi. În această perioadă, van Gogh pictează celebrele lucrări cu floarea soarelui, cele mai cunoscute creații ale sale, iar primele sunt cadouri pentru Gauguin. 

Are o criză și își taie urechea. Ajunge în sanatoriu pentru a se recupera 

Crizele de nervi ale lui van Gogh devin în această perioadă tot mai dese. Devenea violent, avea certuri tot mai multe cu Gauguin, la fel și atacuri de epilepsie și halucinații. Era tot mai greu de suportat deoarece consuma mult alcool, fuma mult. Într-o plină criză de demență, îl atacă pe Gauguin cu un cuțit, apoi se automutilează și își taie o ureche. 

În urma incidentului, se internează la un mic azil din Saint-Rémy, Franţa, în mai 1889, şi este doborât de un episod psihotic sever în iulie, care a durat o lună şi jumătate. În acea perioadă, pictează unicul său tablou din timpul unui episod psihotic, un autoportret. Acesta va fi autentificat mult mai târziu ca fiind al lui. În portret, datat din august 1889, expresia artistului este lipsită de vlagă, iar imaginea este dominată de un ton trist şi posomorât verzui-maroniu.

Se sinucide la 37 de ani 

După ce iese din sanatoriu, pare mai hotărât ca oricând să picteze, așa că asta face. Ajunge din nou internat din cauza unui episod psihotic și de data aceasta pictează mult și acolo. După câteva luni se mută din nou împreună cu fratele său, însă este tot mai demotivat și obosit să lucreze. Theo bănuiește o nouă criză a fratelui său. 

Pe 27 iulie 1890, Vincent van Gogh încearcă să se sinucidă, împușcându-se în piept. El moare două zile mai târziu. La șase luni moare și fratele său, Theo. Văduva acestuia din urmă este cea care arată lumii incredibila operă a marelui artist. 

O carieră concentrată în 10 ani 

Van Gogh a fost un geniu emotiv, măcinat de o serie de emoții intense pe care nu a reușit să le gestioneze. Pânza este cea care i-a oferit alinare în clipele grele. În cei 10 ani de carieră pe care i-a petrecut pictând, a strâns aproximativ 2000 de lucrări, din care peste 800 de tablouri. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt „Mâncătorii de cartofi”, „Vaza cu floarea-soarelui” și „Noapte înstelată”. 

În ciuda faptului că acum lucrările sale se vând cu zeci sau chiar sute de milioane de dolari, artistul se considera un pictor ratat. Atunci când a pictat lucrarea „Noapte înstelată” a considerat că este cel mai mare eșec al carierei sale. 

În ciuda vieții chinuite pe care a dus-o, a reușit totuși să intre în posteritate. În Amsterdam a fost construit un muzeu în memoria sa, care este vizitat anual de mii de turiști. 

Foto: Facebook

S-a făcut lumină în povestea celui mai scump tablou din lume