Simona Ionescu / Redactor Șef
Podul Grand face parte din viața bucureștenilor de multe decenii. Din vechiul pod a mai rămas un pilon, iar alături este construcția noului pod. Fiul unui respectabil cetățean britanic a avut ideea acestui pod și i-a dat numele tatălui său.
Podul Grant pe care îl știu acum bucureștenii este relativ nou, din anii 80. Acesta a suferit mai multe modificări, în sensul modernizării.
Însă, timp de peste 75 de ani, trecerea peste șinele de tren se făcea pe vechiul Pod Grant. A mai rămas un pilon din această construcție remarcabilă pentru începutul secolului XX.
Povestea a început de la o poveste de dragoste dintre un scoțian și o tânără româncă din vestitul neam al Goleștilor, luptători în Revoluția de la 1848. În anul 1837, Effingham Grant, un respectabil cetățean britanic în vârstă de doar 16 ani, ajunge în Valahia de atunci. Va avea calitatea de secretar al consulului britanic al vremii.
El o cunoaște pe Zoe Racoviță, nepoata Zincăi și a lui Dinicu Golescu, de care se îndrăgostește iremediabil, iar în 1850 se căsătorește cu aceasta. Cei doi au avut nu mai puțin de 16 copii, care au fost naturalizați români prin decizia Senatului. Împreună, Effingham și Zoe Grant moștenesc Palatul Belvedere.
La vârsta de 34 de ani, Effingham hotărâște să se lanseze în afaceri și înființează Manufactura de tutun Belvedere, care devine ulterior „Regia Monopolurilor Statului”. De aici, zona primește mai târziu numele de „Regie”.
În anul 1865 el înființează prima seră de orhidee de unde și numele de Strada Orhideelor.
Unul dintre fiii scoțianului, Robert Grant, a devenit inginer. El a participat la construirea podului peste calea ferată, dinspre Calea Griviței spre Crângași. Podul a fost botezat Effingham Grant în onoarea tatălui lui Robert.
Povestea frumoasă de iubire a soților Grant s-a încheiat brusc, în anul 1892. Cei doi au murit unul după celălalt, la interval de doar două săptămâni. Mai întâi a murit Zoe, de boală, iar apoi Effingham, de tristețe.
Acest Effingham Grant avea o soră, Mary Grant. Ea s-a măritat cu C.A. Rosetti, devenind Maria Rosetti. Pe ea a pictat-o pictorul Constantin Daniel Rosenthal în chip de Romania revoluționară, la 1848.
Podul Grant a fost construit inițial pentru șosea și tramvai din București. Lucrările au început în 1902, iar podul a fost inaugurat în 1910. Pasarela trecea deasupra liniilor de cale ferată ce pătrund spre Gara Basarab și Gara București Nord.
În anul 1929, „Atelierele Centrale de Poduri”, întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România, specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, a executat lucrări de consolidare a Podului Grant.
La sfârșitul anilor ‘70 și începutul anilor ’80, în paralel cu acesta a fost construit un nou pod. Noul Pod Grant, care trece peste un grup de căi ferate de 136 de metri lățime, a fost construit după standarde antiseismice.
A fost folosită o tehnologie constructivă avansată, realizată cu resurse românești la întreprinderea Granitul. Pasajul principal asigură pe fiecare sens circulația traficului auto pe două benzi și a tramvaiului pe o linie. Sursa: jurnalul-bucurestiului.ro
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
