Povestea Bisericii Slobozia din București. A fost ridicată peste o groapă comună în anul 1631

Puțini dintre cei care trec grăbiți pe lângă intersecția dintre Bulevardul Dimitrie Cantemir și Mărășești știu că, sub asfaltul fierbinte și zgomotul orașului, se ascunde una dintre cele mai dramatice povești ale Bucureștiului. 

Acolo, discretă și aproape ignorată, stă Biserica Slobozia, un lăcaș de cult ridicat nu doar din piatră, ci și din sânge, memorie și istorie.

Povestea Bisericii Slobozia din București merge până la anul 1664

Înainte ca această zonă centrală să devină cartier, bulevard și stație de metrou, locul a fost câmp de luptă. În anul 1631, aici s-a dat o bătălie crâncenă între oastea domnitorului Leon Tomșa și boierii conduși de Aga Matei — cel care avea să intre mai târziu în istorie sub numele de Matei Basarab. Lupta a fost sângeroasă, iar morții, mulți. Atât de mulți încât, după încheierea confruntării, câmpul a devenit o groapă comună.

Pentru a marca victoria, Leon Tomșa a ridicat o cruce de piatră chiar pe locul unde fuseseră îngropați soldații, de ambele părți. Un gest rar, care transforma locul nu doar într-un simbol al biruinței, ci și într-un memorial al morții.

Câteva decenii mai târziu, fiul său, domnitorul Radu Leon, va face un gest și mai puternic: între 1664 și 1667, ridică o biserică exact lângă acea cruce. Nu oriunde. Nu întâmplător. Ci pe un pământ încărcat de oase și de istorie.

Numele Bisericii Slobozia are o explicație neașteptată 

Așa ia naștere Biserica Slobozia. Numele ei vine de la oamenii „sloboziți”, adică locuitori ai zonei scutiți de biruri, așezați aici ca să lucreze pământurile. Dar libertatea lor se ridica pe un loc care cunoscuse una dintre cele mai crude fețe ale istoriei.

Inițial, biserica a fost simplă, probabil din lemn. Abia în 1743, vistiernicul Constantin Năsturel Herescu o reconstruiește din zid, îi dă formă trainică și o aduce mai aproape de ceea ce vedem astăzi.

De-a lungul secolelor, clădirea a fost modificată, extinsă, „înfrumusețată” după gusturile epocii. Fațadele au primit influențe clasiciste, pictura interioară a fost refăcută, iar spiritul vechiului monument a fost, pe alocuri, îmblânzit de modernitate.

Biserica Slobozia rezistă și azi 

În 1986, în timpul lucrărilor la metrou, structura bisericii din Sectorul 4 a fost grav afectată. Altarul s-a fisurat, solul a cedat, iar inginerii au fost nevoiți să consolideze zona cu nisip. Ca și cum, după secole, straturile de istorie îngropată își cereau din nou drepturile.

Biserica Slobozia este declarată monument istoric. Funcționează ca parohie. Oamenii intră, se roagă, aprind lumânări, pleacă. Puțini știu însă că se roagă deasupra unei bătălii, deasupra unei gropi comune, deasupra unei istorii care nu apare pe nicio placă comemorativă mare și vizibilă.

Bucureștiul are multe biserici vechi. Dar puține sunt ridicate la propriu pe oasele istoriei. Biserica Slobozia nu e doar un lăcaș de cult. Este un strat de memorie. Un loc unde orașul modern calcă zilnic peste trecut fără să știe. Și poate tocmai de aceea, dintre toate, aceasta este una dintre cele mai tulburătoare biserici ale Capitalei, situată foarte aproape de Piața Unirii.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!