Cu câțiva ani în urmă, în timpul unei operațiuni desfășurate în provincia nordică Amasya, au fost confiscate 11 artefacte istorice. Unul dintre acestea este un sigiliu despre care se crede că a aparținut regelui Solomon, cunoscut de musulmani sub numele de profetul Suleiman.
În octombrie 2017, poliția turcă a confiscat un set de artefacte antice, inclusiv un sigiliu, în timpul unei operațiuni împotriva unui suspect de contrabandă cu relicve arheologice în provincia Amasya, districtul Hamamozu. Artefactele, din care ar face parte și sigiliul sau inelul lui Solomon au fost livrate Muzeului Amasya.
Legenda inelului lui Solomon
Regele Solomon, fiul lui David, este descris în Biblie ca fiind un monarh înțelept al Israelului unit, renumit pentru judecata sa, bogăție și construirea primului templu din Ierusalim.
Potrivit tradițiilor mistice iudaice, creștine și islamice acesta avea puteri supranaturale, inclusiv controlul asupra demonilor, precum și capacitatea de a vorbi cu animalele, facilitate de un inel (sigiliu) magic. Inelul ar fi fost primit fie de la Dumnezeu, fie prin intermediul Arhanghelului Mihail.
Inelul lui Solomon e confecționat din alamă și fier
Legendele despre un inel magic care permite controlul spiritelor apar încă din secolul I d.Hr., când Flavius Josephus menționează un exorcist care folosește un astfel de inel în prezența lui Vespasian.
Detalii extinse apar în textul apocrif pseudepigraf Testamentul lui Solomon, datat aproximativ sec. I-V d.Hr., unde Solomon folosește inelul pentru a interoga și supune demoni în construirea Templului.
În tradițiile islamice medievale, un spirit fură inelul, domnește 40 de zile, dar Solomon îl recuperează din stomacul unui pește. Unele relatări medievale arabe descriu inelul ca fiind gravat de Dumnezeu și oferit direct din ceruri, fiind confecționat din alamă și fier.
Designul sigiliului lui Solomon este o hexagramă (două triunghiuri suprapuse, precursor al Stelei lui David), popularizat în tradițiile mistice medievale arabe și kabbalistice.
Cheia lui Solomon
Povestea fascinantă a inelului lui Solomon
În afară de inelul lui Solomon, există și cheia lui Solomon, o carte de magie ceremonială, atribuită regelui. Este vorba de un text medieval de magie rituală care descrie prepararea instrumentelor magice, cercuri de invocare, conjurații și operațiuni pentru a controla spirite, demoni sau a obține efecte precum invizibilitate, dragoste, găsirea obiectelor furate.
Toate invocațiile sunt adresate lui Dumnezeu, iar „exorcistul” trebuie să se purifice prin rugăciune, post și confesiune.
Cum a fost descoperită cheia lui Solomon
Conform introducerii cărții, regele Solomon ar fi scris textul pentru fiul său Roboam și i-ar fi poruncit să-l ascundă în mormântul său după moarte. După secole, un grup de filozofi babilonieni, reparând mormântul lui Solomon, ar fi descoperit cartea. Nimeni nu a putut să o citească până când filozoful Iohe Grevis s-a rugat Domnului.
Un înger i-a apărut, i-a permis să înțeleagă textul și i-a impus o condiție: să ascundă cartea de cei nevrednici, neînțelepți sau fără frica de Dumnezeu, punând o vrajă ca aceștia să nu obțină efectul dorit. Aceasta explică de ce textul pretinde a fi secret și înțeles numai de cei inițiați.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
