Simona Ionescu / Redactor Șef
Într-o regiune aparent banală din nord-estul Braziliei se ascunde una dintre cele mai impresionante construcții de pe planetă care, surprinzător, nu aparține oamenilor: orașele ascunse ale termitelor. Deși nu este la fel de celebră precum marile piramide sau Marele Zid Chinezesc, această rețea colosală de movile construite de termite rivalizează ca amploare cu cele mai ambițioase proiecte realizate vreodată de civilizația umană.
Privite de la sol, aceste formațiuni par doar niște ridicături de pământ răspândite haotic. Însă imaginile din satelit spun o poveste complet diferită: milioane de movile dispuse pe o suprafață comparabilă cu cea a Marii Britanii, formând un peisaj aproape ireal. Estimările sugerează existența a aproximativ 200 de milioane de astfel de structuri, fiecare ridicată de insecte de doar câțiva centimetri lungime.
Specia responsabilă pentru acest fenomen este „Syntermes dirus”, o termită care trăiește într-un ecosistem semi-arid numit caatinga. Deși dimensiunea unei singure insecte este neglijabilă, rezultatul muncii colective este uluitor: movile de până la doi metri înălțime și aproape nouă metri lățime, construite lent, pe parcursul a mii de ani.
Dar ceea ce face această descoperire cu adevărat fascinantă nu este doar numărul sau dimensiunea movilelor, ci rolul lor real. Cercetările arată că orașele ascunse ale termitelor nu sunt locuințe propriu-zise, așa cum s-ar crede, ci mai degrabă depozite de sol excavat. Practic, ele reprezintă „gunoiul” rezultat dintr-un sistem vast de tuneluri subterane, o rețea complexă care funcționează ca un adevărat oraș invizibil.
Această infrastructură subterană le permite termitelor să se deplaseze eficient în căutarea hranei. Iar hrana lor este, la rândul ei, extrem de specifică: frunze căzute de la o singură specie de copac, disponibile doar o dată pe an. În acel moment, începe o competiție acerbă între colonii, fiecare încercând să adune cât mai mult.
Un cercetător implicat în studierea fenomenului compara această situație cu un scenariu extrem: toate supermarketurile din lume deschise doar o zi pe an. Într-un astfel de context, viteza și accesul devin esențiale. Pentru termite, „drumurile” sunt tunelurile subterane, iar eficiența acestora face diferența între supraviețuire și dispariție.
Un alt aspect intrigant în orașele ascunse este organizarea socială a acestor insecte. Deși movilele sunt separate fizic, ele nu corespund neapărat unor colonii distincte. Termitele din movile vecine nu manifestă agresivitate între ele, ceea ce sugerează o formă de cooperare sau, cel puțin, o delimitare diferită față de alte specii.
Totuși, dacă termite sunt mutate la distanțe mai mari, reacția devine imediat ostilă. Acest comportament ridică întrebări importante despre dimensiunea reală a coloniilor și despre modul în care acestea își stabilesc granițele.
Și mai surprinzător este faptul că, în ciuda cercetărilor, oamenii de știință nu au reușit încă să identifice centrul acestor colonii, așa-numita „cameră regală” unde s-ar afla regina. Această absență complică înțelegerea structurii sociale și a modului de funcționare a întregului sistem.
Longevitatea acestor formațiuni este un alt element remarcabil. Unele movile au rămas intacte timp de până la 4.000 de ani. Paradoxal, acest lucru se datorează și faptului că zona nu este atractivă pentru agricultură: solul este dur, uscat și sărac în nutrienți, ceea ce a protejat aceste structuri de intervenția umană.
Deși localnicii știau de existența movilelor de generații întregi, adevărata lor amploare a fost înțeleasă abia recent, odată cu apariția imaginilor satelitare. Descoperirea a schimbat perspectiva asupra capacității organismelor mici de a modela mediul înconjurător la scară uriașă.
În comparație cu realizările umane, cifrele sunt greu de ignorat. Se estimează că termitele au mutat aproximativ 10 kilometri cubi de pământ, un volum echivalent cu mii de construcții de dimensiunea Marii Piramide din Egipt. Totul, fără planuri, fără tehnologie și fără coordonare centralizată vizibilă.
Rămâne însă o întrebare esențială: cum reușesc aceste insecte să supraviețuiască într-un mediu unde resursele sunt atât de limitate și disponibile doar temporar? O ipoteză ar fi că dezvoltă mecanisme de conservare a energiei sau comportamente încă necunoscute, posibil chiar forme de „hibernare”, deși acest lucru nu a fost confirmat până acum.
Ceea ce este sigur, însă, este că aceste structuri reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase exemple de inteligență colectivă din natură. Fără lideri vizibili și fără un plan aparent, termitele au reușit să creeze un sistem care depășește, ca scară și complexitate, multe dintre realizările umane.
Într-o lume în care asociem măreția cu tehnologia și civilizația, aceste insecte minuscule oferă o lecție neașteptată: uneori, cele mai impresionante construcții nu sunt cele pe care le vedem, ci cele care funcționează perfect fără să fie observate.
Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
