Simona Ionescu / Redactor Șef
Umanitatea, ceva ce nu se întâlnea prea des la comuniști. Dovadă fiind evenimentul tragic și înfiorător petrecut la Huțani, unde zeci de oameni au pierit într-un mod tragic.
Un autobuz supraaglomerat, care circula pe ruta Suceava–Botoșani, s-a răsturnat într-o mlaștină adâncă, provocând moartea a 48 de persoane. Deși bilanțul a fost devastator, regimul comunist a limitat sever informațiile publice, reducând tragedia la o simplă „ieșire în decor” fără detalii despre victime sau amploarea dezastrului.
Pe 29 iunie 1980, în apropierea localității Huțani, comuna Vlădeni, județul Botoșani, un autobuz care transporta peste capacitate legală pasageri a părăsit carosabilul și a căzut într-o zonă mlăștinoasă de aproximativ cinci metri adâncime. Vehiculul circula pe un traseu intens folosit de navetiști, majoritatea muncitori care făceau zilnic drumul dintre Suceava și Botoșani.
În momentul accidentului, autobuzul era supraaglomerat, cu mult peste numărul de locuri admis, iar condițiile tehnice ale vehiculului au contribuit la pierderea controlului.
Impactul cu terenul mlăștinos a transformat autobuzul într-o capcană mortală. Apa și noroiul au pătruns rapid în interior, iar mulți pasageri nu au mai reușit să se salveze. Bilanțul final a fost de 48 de morți și aproximativ 35 de răniți.
Martorii au descris scene haotice, cu oameni încercând să se salveze unii pe alții, în timp ce alții se scufundau în mâl. Operațiunile de recuperare au fost dificile, iar multe dintre trupuri au fost scoase cu ajutorul camioanelor abia după ore întregi.
Cei care au supraviețuit tragediei își amintesc și astăzi, cu groază, clipele de coșmar trăite în acea zi. Margareta Herghelegiu, din Cucorăni, care lucra la acea vreme la „Consuc” Suceava și făcea zilnic naveta, a povestit momentul impactului. „Era duminică, o zi frumoasă. Autobuzul, model vechi, plecase din Suceava la ora două. Fiind sărbătoare, era supraaglomerat. În Dumbrăveni, șoferul a mai oprit și a luat câțiva călători. Eu mă aflam pe al treilea scaun din dreapta, lângă geam. După ce am trecut peste Siret, înainte de al cincilea pod, s-a auzit o bubuitură, iar șoferul nu a mai apucat decât să strige «Ne răsturnăm!»”, își amintește femeia.
În doar câteva secunde, liniștea unei zile de vară s-a transformat într-un coșmar colectiv, iar pasagerii au fost aruncați într-o luptă disperată pentru supraviețuire.
Un aspect controversat al tragediei este modul în care a fost tratată de autorități și de presa vremii. În publicațiile oficiale nu au apărut detalii despre numărul victimelor sau despre amploarea accidentului. Evenimentul a fost prezentat doar ca un incident rutier obișnuit, fără menționarea pierderilor de vieți omenești.
Această practică de cenzură era frecventă de către comuniști în perioada, când accidentele grave erau minimalizate pentru a evita afectarea imaginii regimului.
În lipsa unei informări oficiale, românii au aflat despre tragedie de la Radio Europa Liberă, una dintre puținele surse necontrolate de comuniști. La scurt timp, la Botoșani a sosit o delegație condusă de un adjunct al ministrului Transporturilor, însoțit de ofițeri de securitate.
După Revoluția din 1989, adevărul despre tragedie a început să iasă la lumină. Rudele victimelor au primit permisiunea de a ridica cruci în memoria celor decedați, iar zona accidentului a devenit un loc simbolic al suferinței colective.
Ulterior, pe marginea drumului au fost amplasate cruci și un panou comemorativ cu numele victimelor, transformând locul într-un memorial neoficial al uneia dintre cele mai dureroase pagini din istoria rutieră a României.
Prima slujbă de comemorare a avut loc abia după 1990. La trei decenii de la tragedie, locul este cunoscut drept „Podul celor 48 de cruci”, un memorial neoficial care amintește de amploarea dezastrului. Drumul a căpătat între timp renumele de „Șoseaua morții”, din cauza accidentelor frecvente, iar singura măsură luată de autorități a fost reducerea limitei de viteză la 70 km/h.
Deși au trecut decenii, drumul Suceava–Botoșani continuă să fie asociat cu pericolul.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
