Romică Țociu a oferit unul dintre cele mai sincere și emoționante interviuri din cariera sa, dezvăluind episoade dramatice din perioada în care încerca să-și construiască un drum în București. Romică Țociu, confesiuni cutremurătoare. Nopți în gară, vise la Tănase și sprijinul neașteptat al unui trubadur al României. „El e fratele meu”.
Romică Țociu, dincolo de imaginea artistului consacrat, a vorbit deschis despre sărăcie, umilință și sacrificii, într-o poveste care explică parcursul său până la succesul de astăzi.
Romică Țociu, confesiuni cutremurătoare. Nopți în gară, vise la Tănase și sprijinul neașteptat al unui trubadur al României. „El e fratele meu”
Romică Țociu a mărturisit că începuturile sale în București au fost marcate de lipsuri extreme. Venit cu speranțe mari, dar fără resurse, actorul a ajuns să doarmă în gară timp de aproximativ o lună. „Când am venit la București, mă duceam la 6 dimineața la o gagică, dar noaptea nu aveam unde să stau.
După ce terminam programul în baruri, mergeam la gară la sala de așteptare la clasa I aveam un prieten și dormeam acolo. Problema mea e că veneau aurolaci și îl chemam pe ăsta să-i dea afară. Vreo lună am dormit în gară.
Într-o vară m-au dat afară dintr-un spectacol, nu spun cine și de ce, nu aveam bani să-mi iau o casă cu chirie… acum am cât să mă bucur de viață și pentru familia mea. N-am avut ocazia să primesc nici moșteniri…”, i-a povestit acesta lui Denise Rifai.
Cum i-a schimbat viața Gheorghe Gheorghiu
Romică Țociu, supus la grele încercări la emisiunea lui Denise Rifai Sursă foto: captură video
Fără bani și fără locuință, visul de a reuși în teatru părea tot mai îndepărtat. Totuși, destinul avea să se schimbe radical în momentul în care în viața lui a apărut Gheorghe Gheorghiu. Romică Țociu a ținut să sublinieze rolul decisiv pe care l-a avut artistul în viața sa, oferindu-i nu doar un acoperiș deasupra capului, ci și stabilitatea de care avea nevoie pentru a merge mai departe.
„Vreau să-i mulțumesc lui pentru că mi-a schimbat cursul vieții și o să-i mulțumesc toată viața mea. E vorba de Gheorghe Gheorghiu, de Gigi. M-a luat și m-a întrebat dacă am unde să stau și mi-a zis să stau cu el. Și am fost la el, am stat în Cotroceni, îți dai seama din gară în Cotroceni și el este fratele meu.
Am stat vreo doi ani la el, apoi am primit o casă în Popa nan și m-am mutat. Cel mai mare vis al meu a fost Teatrul Tănase. Când veneam de la Craiova să iau pufuleți cu surprize, cu ciocolată care nu se găseau la Craiova și cămăși, mă opream la teatrul Tănase și îi vedeam pe Stela Popescu, Arșinel, Nae Lăzărescu, aveam vreo 25, 26 de ani. Și mă gândeam… Doamne, Dumnezeule… și peste timp am ajuns la Tănase”, s-a destăinuit actorul.
Cum a primit Romică Țociu ghiulul de la tatăl său
Romicâ Țociu dezvăluiri uimitoare Sursă foto: captură video
Romică Țociu, confesiuni cutremurătoare. Nopți în gară, vise la Tănase și sprijinul neașteptat al unui trubadur al României. „El e fratele meu”. Pe plan personal, Romică Țociu a vorbit și despre relația cu familia sa, în special cu părinții. Mama sa, asistentă medicală, era extrem de strictă și nu ezita să-l pedepsească chiar și la școală.
„Venea cu salvarea să mă bată când primea un telefon”, a spus, cu umor, Romică Țociu. Una dintre cele mai emoționante amintiri rămâne reacția tatălui său după ce l-a văzut pe scenă. Deși inițial nu înțelegea pe deplin ce face fiul său la București, momentul premierei de la Tănase a schimbat totul. „N-am crezut că ești așa de talentat”, i-a spus tatăl său, oferindu-i apoi un obiect de mare valoare sentimentală: ghiulul pe care îl purta.
Romică Țociu: „Îmbrăcată în asistentă, venea să mă bată”
„Mama trăiește are 85 de ani, e sănătoasă, mergem la ea… era o tipă dură, vai de mama mea. Timp de 10 ani învățătorul, profesorul de istorie și directorul meu era unchiul, erau verișori cu mama. Ea era asistentă medicală la liceul Electroputere și venea cu salvarea să mă bată când primea un telefon. Intra în clasă și spunea: Toni, ce-ai făcut?
Aveam și eu gagici în clasă, îți dai seama. Ce-ai vorbit, de ce ai chiulit, ai fumat, miroși? Îmbrăcată în asistentă, venea să mă bată. Iar tata știam că a aflat ce am făcut după tonalitatea vocii. El în bucătărie, eu în cameră.
Făcusem o petrecere, au venit gagici au făcut clătite și una dintre ele a rămas agățată de tavan. Și a venit tata, s-a uitat și a rămas cu ochii pe ea. Și a zis: Nadia, ne curge tavanul…”, i-a povestit Romică Țociu lui Denise Rifai.
Povestea ghiulului, un obiect cu valoare sentimentală
Una dintre cele mai emoționante amintiri rămâne reacția tatălui său după ce l-a văzut pe scenă. Deși inițial nu înțelegea pe deplin ce face fiul său la București, momentul premierei de la Tănase a schimbat totul. După ce a realizat cât de mare a ajuns Romică Țociu, tatăl artistului i-a oferit un obiect cu o mare valoare sentimentală.
„Nu știu dacă ei realizau ce făceam eu la București, eu le spuneam că am succes, dar nu mă văzuseră niciodată. La Tănase, la premieră a venit tata, e adevărat lumea se înghesuia să o vadă pe Draga Olteanu, nu pe mine, ea o juca pe Sue Ellen, eu eram JR în spectacolul „Mai ceva ca în Dallas”.
După spectacol am fost la restaurant și am văzut lacrimi în ochii lui tata. El avea un ghiul pe care-l purta și recunosc că mi-l doream și mi-a zis: n-am crezut că ești așa de talentat și faci lucrul ăsta. Știu că vrei ghiulul și mi l-a dat mie”, și-a amintit artistul cu ochii în lacrimi.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
