Simona Ionescu / Redactor Șef
Într-o dimineață din iulie 1981, zeci de martori au privit cum cel mai temut om din orașul Skidmore era împușcat în plină stradă. Totodată, nimeni nu a vorbit vreodată despre ce s-a întâmplat.
În localitatea Skidmore, statul Missouri din SUA, numele lui Ken McElroy ajunsese să însemne frică pură.
Timp de mai bine de două decenii, McElroy a fost descris de localnici drept hoț, agresor, prădător și „bătăușul orașului”. Nu controla oamenii prin influență politică sau putere instituțională, ci prin intimidare brutală. El își amenința victimele direct, incendia proprietăți, împușca animale, bătea oameni și transforma fiecare plângere într-un nou motiv de răzbunare.
Era cunoscut pentru faptul că își parca camionul în fața caselor celor care îndrăzneau să depună mărturie împotriva lui. Uneori rămânea acolo ore sau chiar zile, privind fix prin parbriz, cu arma la vedere. Mesajul era limpede: dacă vorbești, plătești.
De-a lungul vieții, McElroy a fost acuzat de zeci de infracțiuni grave, precum furt de animale, incendiere, agresiuni, viol, molestare, amenințări și tentativă de omor. A fost inculpat de 21 de ori și aproape de fiecare dată a scăpat fără condamnare, în principal pentru că martorii își retrăgeau declarațiile de frică.
Totul a escaladat în momentul în care McElroy l-a împușcat pe Ernest „Bo” Bowenkamp, proprietarul în vârstă de 70 de ani al magazinului alimentar local.
Conflictul pornise de la un incident aparent banal, legat de un copil al lui McElroy și o presupusă tentativă de furt de bomboane din magazin. În loc să se stingă, disputa a devenit o obsesie.
McElroy a început să-i terorizeze pe soții Bowenkamp. Se plimba în jurul casei lor, trăgea cu arma în apropiere și îi amenința constant. Într-o seară din vara anului 1980, l-a împușcat pe Bo Bowenkamp în gât.
Bătrânul a supraviețuit, iar de această dată, în sfârșit, sistemul judiciar a reacționat. McElroy a fost condamnat pentru agresiune de gradul al doilea și a primit doi ani de închisoare.
Bucuria orașului a durat însă foarte puțin.
McElroy a fost eliberat pe cauțiune, în așteptarea apelului. La scurt timp după condamnare, a intrat în barul local D&G Tavern cu o pușcă M1 Garand și baionetă, amenințând public că va „termina treaba” începută cu Bowenkamp.
Pentru locuitorii din Skidmore, acesta a fost momentul în care au înțeles că legea nu avea să-i salveze, iar totul urma să se repete.
În dimineața de 10 iulie 1981, locuitorii s-au adunat la Legion Hall pentru a discuta cu șeriful regiunii despre ce se mai putea face. Ei voiau protecție sau o soluție, însă nu au primit niciuna.
După plecarea șerifului, mulțimea s-a îndreptat spre D&G Tavern, unde McElroy se afla împreună cu soția sa, Trena. El stătea liniștit, bea bere și fuma, cu arma aproape.
Oamenii au privit cum și-a terminat băutura. Au privit cum a ieșit și cum s-a urcat în camioneta lui roșie. Pe stradă se aflau între 30 și 46 de oameni. Unele surse spun chiar mai mulți. Apoi s-a tras. Și apoi s-a tras din nou.
Gloanțele au spart geamurile camionetei. McElroy a fost lovit de focuri provenite din cel puțin două arme diferite și a murit aproape instantaneu, în fața tuturor.
Soția lui a ieșit țipând, acoperită de sânge. Nimeni nu a chemat ambulanța, iar mulțimea a rămas nemișcată. Apoi, încet, oamenii au plecat.
Când anchetatorii au ajuns la fața locului, scena era absurdă: un mort în mijlocul străzii, cartușe de la mai multe arme și zeci de martori. Au fost interogați toți, însă răspunsul tuturor a fost același: „Nu am văzut nimic”.
FBI-ul a deschis o anchetă amplă, iar de-a lungul anilor au fost convocate mai multe grand jury-uri (grupuri de cetățeni care analizează probele și decid dacă există suficiente dovezi pentru trimiterea cuiva în judecată).
Deși la fața locului se aflau zeci de martori, nimeni nu a vrut să spună cine a tras. Toți au susținut același lucru, și anume că nu au văzut nimic.
Niciun suspect nu a fost identificat oficial, nimeni nu a fost pus sub acuzare și nimeni nu a fost condamnat.
La mai bine de 40 de ani de atunci, moartea lui Ken McElroy rămâne în continuare un caz nerezolvat oficial.
În Skidmore, aproape toată lumea a știut ce s-a întâmplat, dar comunitatea a ales tăcerea.
Pentru unii, a fost o crimă, iar pentru alții, a fost justiție. Pentru cei care trăiseră ani întregi sub teroare, a fost pur și simplu supraviețuire.
Fiica lui Bo Bowenkamp avea să spună mai târziu că oamenii din afară nu pot înțelege coșmarul trăit de comunitate și că legea îi abandonase cu mult timp înainte.
După moartea lui McElroy, liniștea s-a întors pentru prima dată în peste 20 de ani, iar oamenii puteau merge pe stradă fără să se uite peste umăr.
Cazul lui Ken McElroy a rămas unul dintre cele mai cunoscute episoade de „justiție tăcută” din America și a inspirat numeroase producții media.
În 1982, emisiunea 60 Minutes a prezentat cazul într-un reportaj care a atras atenția publicului din toată țara.
În 1983, trupa rock UFO a lansat albumul Making Contact, iar piesa „Diesel in the Dust” a fost inspirată de evenimentele din Skidmore, Ken McElroy fiind menționat sub numele fictiv Ted McKinley.
În 1988, jurnalistul Harry N. MacLean a publicat cartea In Broad Daylight, care a fost adaptată ulterior în filmul TV In Broad Daylight din 1991.
Mai recent, documentarul No One Saw a Thing a readus în atenție povestea orașului Skidmore și tăcerea colectivă care a făcut ca acest caz să rămână nerezolvat până astăzi.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
