Povestea serii în care John Lennon a fost în pericol de moarte, la el la studio: „Acoperișul nu era cel mai bun loc pentru el”

„Getting Better”, una dintre piesele emblematice ale albumului Beatles „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band” din 1967, reflectă perfect dinamica dintre John Lennon și Paul McCartney.

Cu un refren optimist compus de Paul și o replică cinică venită de la John, cântecul evidențiază contrastele dintre viziunile lor asupra vieții, dar și felul în care colaborarea lor creativă funcționa în ciuda (sau poate tocmai datorită) acestor diferențe. McCartney a pornit de la o frază auzită cu ani în urmă, în timp ce Lennon a transformat piesa într-o confesiune personală despre furie, vinovăție și transformare.

În acea perioadă, Lennon trecea prin schimbări intense, alimentate de consumul de LSD și alte substanțe. În mod neașteptat, în timpul unei sesiuni de înregistrare pentru „Getting Better”, John Lennon a luat din greșeală o doză de acid (LSD) chiar în studio, ceea ce a dus la un moment tensionat și l-a plasat pe Lennon pe acoperiș, în pericol de moarte. Povestea acelei seri a fost dezvăluită de către jurnalistul Ian Leslie în cartea „John & Paul”. 

John Lennon a luat LSD din greșeală, când înregistra piesa „Getting Better” 

De obicei, Lennon își rezerva explorările psihedelice pentru orele de după muncă, preferând să nu se „tripeze” în timpul sesiunilor de studio. Dar asta s-a schimbat în seara de 21 martie 1967. Membrii trupei Beatles erau închiși în studiourile EMI de pe Abbey Road pentru o sesiune-maraton de înregistrat armonii vocale pentru „Getting Better”. Ca să reziste peste noapte, Lennon a cotrobăit în farmacia sa portabilă (o cutie de argint), căutând ceva care să îl țină treaz. Din greșeală, a luat LSD (acid). 

La început, nu și-a dat seama că ceva e în neregulă. A înregistrat câteva pasaje vocale până ce a fost cuprins de valuri de paranoia. 

„Deodată, mi-a fost frică la microfon. Simțeam că mi-e rău. Și-apoi am crezut că înnebunesc. Apoi mi-a picat fisa că probabil am luat niște acid!”, a povestit el într-un interviu din 1970 pentru Rolling Stone.

John Lennon, în pericol de moarte, pe acoperișul clădirii

Lennon l-a anunțat pe producătorul George Martin că are nevoie de o pauză. 

„George, nu mă simt prea bine. Nu mă pot concentra pe mine”, a fost explicația lui, sub efectul drogului puternic. 

Martin, tânăr și complet naiv în privința drogurilor, l-a observat pe Lennon „legănându-se ușor… vibrând ca un diapazon uman” și a decis că niște aer curat i-ar prinde bine. 

„Desigur că nu-l puteam scoate prin față, pentru că erau vreo 500 de fani care l-ar fi sfâșiat. Așa că singurul loc unde puteam să-l duc era pe acoperiș”, a povestit George Martin în documentarul The Beatles Anthology din 1995.

„Martin a întrerupt sesiunea și l-a dus pe John pe acoperiș. Ceilalți Beatles au rămas în studio. Dar Paul McCartney și George Martin, discutând despre ce ar putea să aibă John, și-au dat seama că probabil a luat din greșeală LSD — și că poate acoperișul nu era chiar cel mai bun loc pentru el. Au fugit pe scări, sperând că John Lennon nu o să vrea să vadă dacă poate zbura, înainte să ajungă ei”, scrie Ian Leslie, autorul cărții. 

Din fericire, l-au găsit în siguranță, cu ochii dilatați și fixați pe stelele nopții. 

„Nu-i așa că sunt fantastice?” l-a întrebat John Lennon pe producător. 

„Pentru el, probabil chiar erau. Pentru mine, în acel moment, păreau doar niște stele obișnuite!”, a spus Martin.

John Lennon a fost ucis în decembrie 1980 în apropierea clădirii Dakota din afara New York-ului, unde el și soția sa, artista Yoko Ono aveau un apartament. Cântărețul a murit la două luni după împlinirea vârstei de 40 de ani.