Simona Ionescu / Redactor Șef
Dr. Frank Olson, un om de știință specializat în război biologic, a fost dozat în secret cu LSD în timpul unei întâlniri și a murit nouă zile mai târziu, după ce a căzut din camera sa de hotel din New York. Moartea sa a fost declarată sinucidere, deși unii cred că a fost asasinat. Olson lucra la vremea respectivă pentru CIA, într-un program ce avea ca scop controlul minții. Documentele desecretizate au făcut lumină în ultimele zile din viața sa.
Acum, un raport declasificat recent, redactat de șeful lui Olson și fost director al Diviziei de Operațiuni Speciale din cadrul Corpului Chimic al Armatei, oferă o relatare directă a momentelor finale din viața omului de știință.
Vincent Ruwet a scris că, după o întâlnire pe 19 noiembrie 1953, când omul de știință a fost drogat cu LSD, Dr. Olson părea agitat, spre deosebire de comportamentul său obișnuit, sociabil, fiind adesea „sufletul petrecerii”.
În zilele care au urmat, Dr. Olson a devenit paranoic, aproape că nu mânca și chiar a dispărut în timpul nopții pentru a-și arunca portofelul, legitimația și banii, crezând că Ruwet i-a cerut acest lucru.
„După aproximativ o oră de discuție, mi-a devenit evident că Dr. Olson avea nevoie de ajutor psihiatric”, a scris Ruwet.
Dr. Olson urma să zboare către un centru de tratament psihiatric pe 27 noiembrie, spunându-i lui Ruwet că se vor vedea dimineața pentru a lua avionul.
„În jurul orei 2:45 dimineața, sâmbătă, 28 noiembrie 1953, am primit un apel de la Dr. Sidney Gottlieb, cu mesajul că Dr. Olson a murit”, a încheiat Ruwet declarația sa.
Corpul doctorului a fost găsit în fața Hotelului Statler, unde acesta era cazat la etajul 13. Familiei sale nu i s-a permis să vadă trupul, fiindu-le spus că a suferit răni semnificative la față în urma căderii și că s-a sinucis, sărind pe fereastră. Cu toate acestea, s-a confirmat că avea LSD în organism la momentul morții. În 1994, nemulțumit de versiunea oficială a evenimentelor, fiul cel mare al Dr. Olson a solicitat exhumarea trupului tatălui său.
Medicul legist a concluzionat că Dr. Olson nu a suferit răni care să îl desfigurat, așa cum i s-a spus familiei, și că avea o rană la cap care era compatibilă cu scenariul în care ar fi fost ucis în camera sa și apoi aruncat pe fereastră.
Programul MKUltra al CIA, desfășurat între 1953 și 1964, avea ca scop dezvoltarea unor proceduri și droguri care să poată fi utilizate în timpul interogatoriilor, pentru a slăbi rezistența indivizilor și a forța mărturisiri prin spălarea creierului și tortură psihologică.
„Programul MKUltra a funcționat din 1953 până când lipsa rezultatelor productive și preocupările etice legate de testările făcute fără consimțământ au dus la încheierea sa în 1963.
CIA este angajată în transparență în ceea ce privește acest capitol al istoriei sale, inclusiv prin declasificarea informațiilor despre programe și punerea lor la dispoziția publicului pe CIA.gov”, a declarat un purtător de cuvânt al CIA pentru DailyMail.
Relatarea directă a lui Ruwet face parte dintr-un set de documente ale proiectului care au fost desecretizate în decembrie, detaliind starea mentală a Dr. Olson în timpul și în zilele de după experimentul de la Deep Creek Lake.
Atunci, Dr. Olson a primit pe ascuns drogul, ceea ce l-a condus într-o spirală descendentă timp de nouă zile. Declarația lui Ruwet, datată 1 decembrie 1953, începe cu descrierea personalității Dr. Olson înainte de experimentul de la Deep Creek Lake, pe 19 noiembrie.
Deep Creek Lake, situat în Maryland, era locația unei cabane pe care CIA o folosea ca ascunzătoare și unde, probabil, erau desfășurate experimente de control al minții.
„Personalitatea lui era aproape cea a unui extrovertit. Îi plăceau glumele practice, dar nu le ducea la exces. Din punct de vedere social, era foarte popular, un tip de «sufletul petrecerii». Era primul care sări în ajutor oricui avea probleme, fie profesionale, fie personale”, a scris Ruwet, conform documentelor CIA desecretizate.
Experimentul a avut loc într-o joi, iar Ruwet și Dr. Olson s-au întâlnit la micul dejun a doua zi dimineață. Dr. Olson părea agitat când s-au așezat la masă, dar Ruwet „nu a considerat acest lucru anormal, având în vedere circumstanțele” de a fi participat recent la un experiment MKUltra.
Pe 23 noiembrie, Dr. Olson s-a întâlnit cu Ruwet pentru a întreba dacă ar trebui să fie concediat sau să își dea demisia. Ruwet a fost „luat prin surprindere” de comentarii, iar comportamentul omului de știință a început să se înrăutățească.
„L-am văzut marți, 24 noiembrie 1953, când mă aștepta din nou în biroul meu când am ajuns la muncă, pe la ora 7:30 dimineața”, a declarat Ruwet.
„Părea extrem de agitat și, după cum a spus el însuși, «complet derutat». A spus că simțea că nu era competent, că făcuse ceva greșit”.
Ruwet a încercat să-l consoleze pe Dr. Olson, dar „după o oră de discuții, mi-a devenit evident că Dr. Olson avea nevoie de ajutor psihiatric”.
Omul de știință a fost de acord să caute ajutor, lucrând împreună cu Dr. Robert Lashbrook pentru a aranja o întâlnire cu un psihiatru în New York și un sejur într-o instituție psihiatrică din Maryland.
Dr. Olson și Ruwet au urcat într-un avion spre New York în acea zi, dar omul de știință „era foarte anxios și avea sentimentul că cineva vrea să-l prindă” în timpul zborului.
Au avut o întâlnire cu un psihiatru, dar Dr. Olson a devenit atât de suspicios și agitat încât întâlnirea a fost întreruptă prematur.
Comportamentul bizar a continuat când Dr. Olson și Ruwet au mers să vadă un spectacol de pe Broadway, „Me and Juliet”, la ora 8:30pm.
„Dr. Olson părea supărat în timpul primului act, iar în pauză era extrem de agitat și a spus că știa că oamenii îl așteptau afară pentru a-l aresta la ieșirea din spectacol”, a spus Ruwet.
În aceeași noapte, Dr. Olson a dispărut pe străzile întunecate din Manhattan pentru a-și arunca banii și legitimația.
„A spus că a făcut acest lucru pentru că i-aș fi cerut eu, din moment ce eram cu el. I-am spus că nu eram cu el; el a răspuns: «Da, ai dreptate. Trebuie să fi fost un vis.»”, a continuat superiorul doctorului, din cadrul CIA.
Cei doi s-au întors la Washington DC, dar starea mentală a Dr. Olson s-a înrăutățit. El a implorat să fie predat poliției, deoarece era convins că aceștia îl căutau deja.
În această situație, Dr. Olson s-a întors la New York pentru a-l vedea din nou pe psihiatru.
„Aceasta a fost ultima dată când l-am văzut pe Dr. Olson”, a împărtășit Ruwet.
Cu toate acestea, cei doi au vorbit la telefon, planificând ca Dr. Olson să se interneze la Chestnut Lodge, în Rockville, Maryland, având deja făcută o rezervare.
„Dr. Olson părea destul de relaxat la telefon. Mi-a vorbit despre călătoria de dimineață, despre faptul că aveau rezervări la Chestnut Lodge”. Ulterior, cei doi ar mai fi avut un schimb de replici, doctorul l-a asigurat că este totul în regulă, iar conversația s-a încheiat așa.
Familia Dr. Olson crede că acesta „devenise inconfortabil cu natura muncii sale, arăta semne că ar putea fi un risc de securitate și a fost destabilizat după ce i s-a administrat LSD la o întâlnire de afaceri desfășurată în afara sediului, care avea ca scop testarea loialității sale”.
„Devenise un om care știa prea multe”, a spus nepotul său, Paul Vidich.
Biroul Procurorului Districtual din New York a redeschis dosarul privind moartea lui Olson în 1996, schimbând în cele din urmă cauza morții din „sinucidere” în „necunoscută” după o lungă investigație. În ciuda desecretizării documentelor de către CIA, misterul în jurul morții doctorului continuă și astăzi.
Foto: Daily Beast
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
