Postul Crăciunului începe anul acesta duminică, 15 noiembrie, și se încheie în Ajunul Nașterii Domnului, după 40 de zile de post. Durata a fost fixată în 1166, la Sinodul de la Constantinopol, iar regula alimentară e simplă: fără carne, brânză și ouă, cu dezlegare la pește în zilele de sărbătoare. Ritualuri din Postul Crăciunului pentru căsătorie folosite și azi. Cum se „trezește” ursitul.
În lumea satului, Postul Crăciunului nu a fost niciodată doar o socoteală de bucate, ci și o perioadă în care omul își „păzea” casa, animalele și recolta cu gesturi repetate de sute de ani.
Ritualuri din Postul Crăciunului pentru căsătorie, folosite și azi. Cum se „trezește” ursitul
Pregătirile pentru Postul Crăciunului încep de fapt cu trei zile, când creștinii se ocupă de Ajunul, Lăsatul Secului și Spolocania. Primele două zile „se țin” pentru lupi și se numesc Filipii de Toamnă și Ziua Lupului. Din cele mai vechi timpuri s-a păstrat obiceiul ca timp de trei zile o secure să fie atârnată de lemnul hornului, pentru ca familia să fie ferită de pagube. De asemenea, nu se împrumută alimente sărate, nu se folosește mătura, nu se scoate cenușa din casă, nu se toarce și nu se deschid ferestrele.
Oalele se întorc cu gura în jos ca să nu intre boala și paguba
Spolocania, prima zi din Postul Crăciunului, stă sub semnul curățeniei ritualice. Vasele în care s-a mâncat până acum de dulce se spală și se pun deoparte (în sate se obișnuiește să fie urcate în pod), iar în casă se folosesc de acum oalele pentru post. Tudor Pamfile notează că, în această zi, până și femeile „își iau furca în brâu și se duc la crâșmă”, ca să-și spele gura înainte de post.
Resturile de la masa de Lăsatul Secului se strâng în față de masă și se dau, în prima zi din Postul Crăciunului, cu fața la răsărit, păsărilor cerului: „Păsările cerului, eu vă dau hrană de la masa mea spre a fi îndestulate și de la holdele mele oprite!”. Oalele sunt apoi întoarse cu gura în jos, ca paguba și boala să nu intre. În unele regiuni, tinerii organizează și acum „Îngropatul Postului”, un „parastas” simbolic pentru vremea mâncării de dulce, urmat de petrecere, iar în seara de Lăsatul Secului se aprind focuri mari.
Chipul ursitului se caută la lumina lumânării
În Postul Crăciunului nimeni nu are voie să stingă focul Sursă foto: wikipedia
Fetele care vor să se căsătorească aveau în vechime propriul calendar, iar obiceiul se păstrează și acum. Acestea obișnuiesc să adune câte o surcea în fiecare zi din Postul Crăciunului, iar în Ajun se face un foc mare și se fierb crupe fără sare. Mâncarea rămâne pe masă, iar ele așteaptă miezul nopții, când umbra ursitului se spune că „vine pe cahlă să se ospăteze”. În alte sate se obișnuiește să se „bată” pernele, ca să le fie „trezit” ursitul. Iar în noaptea de Ovidenie, pe 21 noiembrie, fetele își caută chipul ursitului în fântână, privind la lumina unei lumânări.
Focul din sobă, usturoiul de pe uși și numele lupului care nu se rostea
De Sfântul Andrei, pe 30 noiembrie, în plin Postul Crăciunului, ușile și ferestrele se ung cu usturoi, vitele se „stropesc” cu mac și sare, iar numele lupului nu se rostește. De asemenea, nu se dă nimic cu împrumut, iar cei din casă nu trebuie să folosească pieptănul.
Lupul este obsesia acestor săptămâni, pentru că Postul Crăciunului se suprapune peste împerecherea animalelor. În trecut, o femeie din Sălașu de Sus, intervievată de etnologul Marcel Lapteș, povestea că soacra ei lipea gura sobei cu lut, „ca să lege gura lupilor”, și punea cenușă și cărbuni la ușa grajdului, spunând: „cenușă și tăciune, lupu’ oia să n-o fure!”. Se obișnuiește ca ciobanii să țină postul pentru turma, ca oile să rămână sănătoase și să nu fie luate de lupi.
Cum își apără mamele copii de vărsat de vânt
Ritualuri din Postul Crăciunului pentru căsătorie folosite și azi. Cum se „trezește” ursitul. Pe 4 decembrie, de Sfânta Varvara, în Postul Crăciunului nuse lucrează în mină și nu se folosesc lucruri negre, pentru ca grânele să nu facă tăciune.
Femeile nu muncesc, nu țes, nu cos, nu opăresc rufele, iar copiilor li se fac mai multe cruci pe frunte și pe mâini cu miere și dovleac, ca să fie feriți de vărsat de vânt. Alte reguli din Postul Crăciunului țin de ordinea casei. Tradiția spune că focul din sobă nu are voie să se stingă, fiindcă este „paznicul casei”, iar mâncarea nu e bine să rămână pe masă după apus, ca să nu fie chemate spiritele. Nu se fac nunți, botezuri sau petreceri și nu se împrumută bani, pentru că altfel „pleacă norocul din casă”.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
