Simona Ionescu / Redactor Șef
Astăzi îl găsim în supermarketuri și pe platourile festive, dar în România comunistă Salamul de Sibiu era mult mai mult decât un mezel. Era un produs de lux, greu de procurat, iar pentru cei care reușeau să treacă granița devenea aproape o mică „monedă de schimb”. În valize ajungea alături de o altă vedetă a epocii: coniacul de Cluj, îmbuteliat în celebra sticlă în formă de țărăncuță.
Povestea Salamului de Sibiu începe cu un italian ajuns în România. Filippo Dozzi, stabilit în zona Sinaia în 1885, era pietrar, dar avea și experiență în prepararea mezelurilor crud-uscate. Aerul rece și condițiile climatice din zonă s-au dovedit ideale pentru maturarea salamului, iar în 1910 Dozzi a pus bazele unei afaceri care avea să devină celebră.
La început, produsul nu se numea Salamul de Sibiu. A fost cunoscut drept „salam de iarnă”, iar denumirea de „Salam de Sibiu” s-a legat de traseul pe care marfa îl urma spre export: produsele treceau prin Vama Sibiu, iar documentele comerciale purtau mențiunea respectivă. O altă zonă importantă pentru producția acestui tip de salam a fost Mediașul.
În scurt timp, mezelul a căpătat statut de delicatesă. În perioada interbelică ajunsese inclusiv pe mesele regale, iar după instaurarea regimului comunist producția și exporturile au continuat să crească.
Paradoxal, în timp ce România producea și exporta Salamul de Sibiu, pentru românul de rând produsul nu era tocmai ușor de găsit. Era unul dintre acele alimente care căpătaseră aura unui lux. Se cumpăra cu ocazii speciale, se oferea cadou și era asociat cu mesele festive.
Iar peste hotare avea o valoare și mai mare. În anii comunismului, românii care reușeau să plece în excursii în străinătate, de obicei în țările vecine din ceea ce se numea „lagărul socialist”, nu plecau cu mâna goală. În bagaje își făceau loc produse despre care știau că pot fi apreciate de cei de dincolo de graniță.
Salamul de Sibiu era printre ele. Alături de el apărea adesea coniacul produs la Cluj, cunoscut drept „Țărăncuța”, celebru nu doar pentru conținut, ci și pentru sticla în formă de femeie îmbrăcată în costum popular. Sticla devenise, la rândul ei, un mic obiect-simbol al epocii.
Pentru turiștii români, aceste produse puteau funcționa informal ca o adevărată monedă de schimb. Un salam bun sau o sticlă de coniac puteau fi oferite gazdelor, prietenilor ori unor persoane întâlnite peste hotare și puteau facilita schimburi de produse greu de găsit în România.
Nu era o economie oficială, bineînțeles, ci una a relațiilor, a cadourilor și a lucrurilor „aduse de acasă”. Faptul că Salamul de Sibiu era exportat în numeroase țări îi întărea reputația. În anii ’50 și ’60, producția destinată exportului a crescut, produsul ajungând în țări precum Austria, Germania Federală, Cehoslovacia, Israel, Belgia, Suedia și URSS.
Secretul gustului nu stătea într-o rețetă complicată, ci în materia primă și în procesul îndelungat de maturare. Pentru varianta tradițională sunt folosite carne de porc, slănină tare, sare, zahăr, usturoi, piper alb, ienibahar și azotat de potasiu, alături de membrane naturale sau artificiale.
Astăzi, Salamul de Sibiu este un produs românesc cu indicație geografică protejată și poate fi cumpărat fără să fie nevoie de relații, pile sau o excursie peste graniță. Dar pentru generațiile care au trăit comunismul, imaginea salamului ascuns cu grijă în valiză spune o poveste diferită.
Astăzi, numele este protejat la nivel european. Salamul de Sibiu este produs cu respectarea unui caiet de sarcini, iar materia primă, procesarea, afumarea, maturarea și depozitarea trebuie să respecte reguli precise. Producția trebuie realizată în aria geografică stabilită pentru IGP. În prezent, printre producătorii certificați se numără Agricola Bacău, Aldis, The Family Butchers România, Scandia Food și Cris-Tim Family Holding.
Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
