Sub cortina de fier a regimului comunist din România, noaptea, Bucureștiul avea viață nocturnă, departe de rigorile ideologice. Regretatul Nicu Constantin alături de alți actori făceau spectacole incredibile, iar actorul avea grijă să-i ascundă pe ospătari de raziile miliției.
În vremea comunismului, în barurile de noapte, adesea deghizate în cantine obișnuite, aveau loc spectacole extraordinare, dar și afaceri ilicite. Printre figurile emblematice ale acestei epoci se numără actorul Nicu Constantin, care a dezvăluit cu umor și nostalgie culisele unei lumi unde distracția se împletea cu riscul.
Nicu Constantin, maestrul comediei românești
„În anii 60, au apărut în București barurile de noapte, care erau de fapt cantine. Și unde s-a prăpădit Caragiu, la Continental și la barul Melody”, a povestit emoționat Nicu Constantin, evocând locurile legendare unde noaptea devenea un spectacol în sine.
Nicu Constantin, un maestru al comediei românești, a fost martor și participant activ la această efervescență nocturnă.
„Făceam spectacole, cu maestrul Sever, mai târziu cu Cornel Patrichi, cu balerine și am dat de viața de noapte”, a rememorat actorul, cu ani în urmă, în emisiunea Profesioniștii. Prietenul său, Toma Caragiu, uimit de abilitatea lui Nicu de a captiva publicul la ore târzii, l-a întrebat odată:
„Băi, Nicule, nu înțeleg cum reușești tu la 12 noaptea să ții 400 de oameni și să-i faci să și râdă? Că uneori nici la 7 seara nu râd toți”.
Nicu Constantin era de părere că ceea ce-i fascina pe români era capacitatea lui „de a capta, de a ține publicul”.
Un prânz costa 5 lei, o intrare la barurile de noapte 25 de lei
Intrarea în barurile de noaptea era de 25 de lei, spectacolele durau două ore, de la 12 la două dimineața, iar atmosfera era incendiară.
„Acolo era disciplină, nu circulau ospătarii în timpul programului. Atunci oamenii serveau, toată lumea avea ștaif. Cu 5 lei mâncai bine un prânz… Acolo mi-am făcut eu averea”, mărturisea Nicu, subliniind cum acele nopți l-au îmbogățit nu doar financiar, ci mai ales cu experiențe memorabile.
Barurile de noaptea, raiul „lumii interlope”
Dar viața în barurile comuniste nu era doar glamour și aplauze ci și un teritoriu al „lumii interlope”, unde ospătarii navigau pe apele tulburi. Ca să poată trăi, ospătarii obișnuiau să aducă marfă din afară, „whisky, martini și alte delicatese rare”, care se vindea la prețuri exorbitante, cu diferențe de zece ori față de costul real.
„Aduceau marfă pe care o vindea la prețuri de bar, diferența era de zece ori, aduceau whisky și martini, de toate existau că luam de la shop. În acele vremuri, singurul hoț era statul. Se mergea pe principiul ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”, a recunoscut celebrul actor.
Cum îi acoperea Nicu Constantin pe ospătarii din barurile de noapte
Raziile miliției reprezentau amenințarea constantă, dar ingeniozitatea locală transforma aceste momente în scene demne de un film de spionaj. Portarul suna la o sonerie de alarmă, iar Nicu Constantin intervenea prompt pentru a-i proteja pe ospătari.
„Dacă veneau să-i controleze pe ospătari, ieșeam în capul scării și spuneam: Nea Toma, am numărul cu cuarțul, cinci minute nu intră nimeni. Nici mama, nici Gheorghiu Dej să fie, nu intră. După cinci minute îți spun eu. În timpul ăsta băieții ascundeau marfa la mine în cabină”, a povestit actorul cu un zâmbet ștrengar.
Nicu Constantin nu a căzut niciodată pradă vieții de noapte
Tentațiile erau multe: de la balerinele fermecătoare la jocurile de noroc din cazinouri. Totuși, Nicu Constantin a rămas ancorat în principiile învățate de la tatăl său. „Viața frumoasă din baruri m-ar fi putut păcăli, dar nici măcar balerinele nu au făcut-o, eram șeful lor.
M-a învățat tata o vorbă: dacă ești șef, să nu te încurci cu dactilografa, că bați singur la mașină. Și am ținut cont de asta”, s-a destăinuit actorul. Iar când tatăl l-a prins jucând la cazino, sfatul a fost clar: „Dacă vrei să joci la cazino și să câștigi, nu trebuie să joci, ci să-ți cumperi un cazino. Așa că nici loto nu joc, nimic”.
Ce privilegii aveau actorii în perioada comunismului
Statutul de vedetă îi oferea privilegii rare în societatea comunistă: acces prioritar la casa de comenzi, măcelării sau benzinării.
„Avantajul că eram vedetă era faptul că aveam ușile deschise la casa de comenzi, la măcelării, nu stăteam la coadă, nici la benzină, mă duceam noaptea și ne dădeau băieții. Ăsta era avantajul fotbaliștilor și al actorilor iubiți”, a rememorat vedeta.
După Revoluția din 1989, libertatea a schimbat totul, dar nu neapărat în bine.
„După ’89 trăiam din ce aveam. În comunism nu aveai puterea să înjuri, acum spui tot ce vrei, dar tot nu te bagă nimeni în seamă”, a concluzionat Nicu Constantin, oferind o perspectivă amară asupra vieții după comunism.
Îndrăgitul actor s-a stins în anul 2009.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
