Secretele întunecate ale casei în care se mută Prințul William și Kate Middleton: Legături cu sclavia și sinucideri bizare

Când s-a anunțat săptămâna trecută că Prințul William și Kate Middleton se vor muta împreună cu cei trei copii ai lor din Adelaide Cottage în impunătoarea reședință Forest Lodge, cu opt dormitoare, s-a insistat mult asupra ideii că aceasta va rămâne casa de familie și după ce William va urca pe tron. Casa are însă o istorie întunecată. 

La sfârșitul anilor 1700, Sir Jeffry Wyatville, care a renovat părți din Castelul Windsor, a construit cabana Forest Lodge sub regele George al IV-lea. Grădinile au fost create de Humphry Repton. Wyatville a vrut să locuiască acolo, dar proprietatea a fost cumpărată de scoțianul Spencer Mackay, îmbogățit din plantații și sclavi în Guyana. 

Scoțianul Spencer Mackay, vinovat de moartea a nenumărați sclavi de pe plantațiile sale 

În 1823, în regiunea Demerara din Guyana a avut loc o rebeliune a sclavilor, declanșată de convingerea greșită că parlamentul britanic abolise sclavia și că libertatea lor era blocată de autoritățile coloniale. Între 9.000 și 12.000 de sclavi s-au alăturat răscoalei, zeci dintre ei provenind de pe plantațiile lui Mackay. Dar revolta a fost de scurtă durată: în doar două zile, a fost înăbușită cu brutalitate. În procesul de înăbușire a revoltei, până la 500 de sclavi au fost uciși.

În ciuda acestui măcel, când sclavia a fost abolită în 1834, Mackay a fost despăgubit pentru pierderea forței sale de muncă înrobite cu echivalentul a 10 milioane de lire sterline de astăzi.

Nimeni nu știe câți au murit sub supravegherea lui, dar până când a primit banii, se mutase deja din Holly Grove House (numele original al Forest Lodge) într-o reședință elegantă pe Harley Street, Londra.

Prințul William și Kate Middleton, criticați în cadrul vizitei din Jamaica

Această bucată de istorie, dacă Prințul William nu o știe deja, ar putea fi o amintire nedorită a turneului problematic din Indiile de Vest, pe care el și Kate l-au întreprins în martie 2022.

În timpul unei opriri la Trench Town – cartierul din capitala jamaicană Kingston, cunoscut ca locul copilăriei regelui reggae-ului Bob Marley – cuplul regal a fost fotografiat dând mâna cu copii locali printr-un gard de sârmă. Imaginea nu a fost una bună, părând pentru unii că îi salutau pe oameni ca într-un lagăr de prizonieri.

A fost criticată ca o „greșeală de PR” și o „parodie de salvator alb”, pe fondul dezbaterilor privind reparațiile pentru sclavie și al apelurilor tot mai insistente ca Jamaica să scape de jugul monarhist.

De altfel, premierul insulei le-a spus direct celor doi, într-o întâlnire stânjenitoare, că țara va deveni republică, iar un comitet guvernamental din Bahamas a cerut regilor să își prezinte „scuze complete și formale pentru crimele împotriva umanității”.

Aghiotantul regelui Edward al VIII-lea, următorul proprietar

Sclavia nu este singura poveste legată de Holly Grove, care a fost redenumită Forest Lodge în anii 1930. Alice Liddell, inspirația pentru romanul pentru copii „Alice în Țara Minunilor” al lui Lewis Carroll, a vizitat casa atunci când era ocupată de unchiul ei, colonelul Augustus Liddell, aghiotant al reginei Victoria și administrator adjunct al Windsor Great Park.

După retragerea lui Sir Malcolm Murray din funcția de administrator adjunct în 1936, casa a fost închiriată, la cererea lui Edward al VIII-lea, aghiotantului său de lungă durată, Sir John Aird. Soldat decorat și baronet, Aird a fost descris de regele Leopold al Belgiei drept „caricatura perfectă a gentlemanului englez”.

Aghiotantul de la Forest Lodge, considerat vinovat de abdicarea regelui 

În 1923, Aird se afla alături de prințul de Wales de atunci în Happy Valley, Kenya, când Edward și fratele său, ducele de Gloucester, au împărțit favorurile amoroase ale aviatoarei kenyene Beryl Markham.

Aird l-a însoțit și pe Edward în turneul oficial din America de Sud din 1931, unde s-a acordat mult mai multă atenție aventurilor din dormitor decât tăierilor de panglici. 

„Avea o latură sălbatică – ceva ce nu putea controla”, observa Aird.

Sir John este, de asemenea, omul care se poate spune că a declanșat, fără să vrea, criza abdicării din 1936. Până la urmă, el a fost cel care a organizat închirierea iahtului „Nahlin”, al cărui voiaj prin Adriatică, în acea vară, a atras atenția lumii asupra relației secrete dintre rege și Wallis Simpson.

Planul inițial fusese ca grupul regal să ia un castel în sudul Franței, unde ar fi avut mai multă intimitate. Dar închirierea iahtului „Nahlin” a schimbat cursul istoriei.

Deși Aird a trecut cu vederea aventurile amoroase ale regelui, a rămas un curtean rigid când venea vorba de decența publică. Iar când și-a văzut regele „gol, în afară de o pereche de pantaloni scurți”, distrându-se pe iaht, a renunțat. „Aceea a fost ultima mea cruciadă”, a spus el cu dispreț. Abdicarea a urmat curând după aceea.

Aghiotantul s-a sinucis 

Spre deosebire de alții apropiați lui Edward, care au fost compromiși de abdicare, Aird a rămas în grațiile regale și a continuat să slujească atât pe regele George al VI-lea, cât și pe regina Elisabeta a II-a.

În 1973, diagnosticat cu cancer terminal la vezică, i-a cerut soției să îi aducă o servietă încuiată. În ea se afla vechiul său revolver de serviciu. În dormitorul Forest Lodge, Sir John Aird s-a sinucis. Considera acest gest „ieșirea unui gentleman”. Avea 75 de ani.

Angajatul Prințesei Margaret, sora reginei, a locuit acolo

Mulți au crezut că Forest Lodge urma să devină casa prințesei Anne, care se căsătorise cu căpitanul Mark Phillips cu o săptămână înainte de sinuciderea lui Aird, dar regina i-a dăruit fiicei sale mult mai elegantul Gatcombe Park din Gloucestershire.

Astfel, Forest Lodge a revenit unui curtean de școală veche și mare nobil scoțian, al 14-lea Lord Napier. După ce a servit în Scots Guards, Napier s-a alăturat curții regale, ajungând secretar particular al prințesei Margaret în 1975.

Napier, un om modest, a fost cel chemat să aibă grijă de prințesă și soțul ei, Lord Snowdon, pe măsură ce aceștia se refugiau în alcool, comportament scandalos și certuri furioase.

Când lucrurile au ajuns la limită la sfârșitul anului 1975, Napier a fost cel desemnat să dea lovitura finală. Biografa lui Snowdon, Anne de Courcy, povestește: „Pe 26 noiembrie 1975, Margaret l-a trimis pe Nigel Napier să îi spună lui Tony că de acum înainte nu avea să o mai însoțească la niciun angajament public și nici să fie informat despre invitațiile sau activitățile ei private”.

Mulți alți chiriași ai Forest Lodge au venit și au plecat, fiecare cu propria poveste – dar niciunul nu a fost atât de faimos ca noii săi ocupanți, viitorul rege și viitoarea regină.

Observatorii experimentați se îndoiesc că William și Kate au folosit literal expresia „cămin pentru totdeauna”, dar cu siguranță toată lumea poate fi de acord că, după încercările prin care Kate și restul familiei au trecut la Adelaide Cottage, în timpul tratamentului ei împotriva cancerului, este vremea pentru un nou început.