În 2015, cazul lui George Pickering II a devenit cunoscut în întreaga lume după ce numeroase videoclipuri, podcasturi și articole l-au prezentat drept tatăl care și-a salvat fiul „declarat în moarte cerebrală” chiar înainte ca medicii să îi recolteze organele.
Povestea lui George Pickering II este emoționantă și, la prima vedere, pare desprinsă dintr-un film: un tată disperat intră înarmat într-un spital din Texas, provoacă o confruntare cu trupele SWAT și susține că, în timpul negocierilor, fiul său i-a strâns mâna la comandă. Ulterior, tânărul a supraviețuit, iar mulți au considerat cazul drept dovada că medicii s-au grăbit să îl declare în moarte cerebrală.
În ianuarie 2015, George Pickering II a intrat înarmat în Tomball Regional Medical Center din Texas și a provocat o confruntare de câteva ore cu poliția și trupele SWAT. Motivul era faptul că fiul său, George Pickering III, în vârstă de 27 de ani, se afla în stare critică după un accident vascular cerebral sever, iar familia urma să ia o decizie privind întreruperea suportului vital.
În timpul incidentului, Pickering a susținut că fiul său i-a strâns mâna la comandă, un gest pe care l-a interpretat drept dovada că medicii greșiseră atunci când au considerat că șansele de recuperare erau inexistente. După ce s-a predat, tânărul a supraviețuit, iar povestea a devenit rapid virală.
În numeroase articole, videoclipuri și podcasturi, cazul a fost prezentat ca lupta unui tată împotriva unui sistem medical care se pregătea să îi deconecteze fiul de la aparate și să îi recolteze organele. Însă o mare parte din această versiune a evenimentelor s-a bazat aproape exclusiv pe declarațiile lui George Pickering II.
George Pickering III arestat
Cine avea dreptul legal să ia deciziile medicale
Una dintre cele mai răspândite idei despre acest caz este că medicii ar fi decis singuri să oprească tratamentul lui George Pickering III.
Documentele judiciare și informațiile apărute ulterior indică însă faptul că situația era diferită. Reprezentanții medicali legali ai pacientului erau mama și fratele acestuia, nu tatăl său. Potrivit relatărilor din presa americană și documentelor depuse în instanță, această decizie fusese luată deoarece George Pickering II (Senior) avea un istoric de comportament agresiv, instabilitate și probleme legate de consumul de alcool.
George Pickering III alături de fiul său George Pickering II
George Pickering III (Junior) locuia împreună cu mama sa înainte de accidentul vascular cerebral, iar aceasta era principalul său îngrijitor.
Prin urmare, decizia privind retragerea suportului vital nu ar fi fost impusă de medici, ci luată de reprezentanții legali ai pacientului, care considerau că aceasta arăta dorințele și interesul lui.
De unde a apărut acuzația privind „recoltarea organelor”
O altă parte esențială a poveștii este afirmația că spitalul ar fi început procedurile pentru recoltarea organelor înainte ca pacientul să fie cu adevărat mort.
George Pickering III alături de fiul său George Pickering II (foto: 60 Minutes Australia)
În realitate, specialiștii în medicină explică faptul că notificarea organizațiilor de transplant este o procedură standard în multe cazuri critice. Aceste organizații sunt contactate din timp pentru a verifica eligibilitatea pacientului și eventualele documente privind donarea de organe, astfel încât dorințele sale să poată fi respectate.
Totuși, în multe relatări online, această procedură a fost prezentată drept dovada că personalul medical era mai interesat de organele pacientului decât de salvarea lui.
Această interpretare a fost criticată de numeroși medici și asistenți de terapie intensivă, care au susținut că povestea contribuie la răspândirea unor mituri despre donarea de organe și despre modul în care sunt luate deciziile medicale în cazurile fără speranță de recuperare.
Ce s-a întâmplat în timpul confruntării din spital
George Senior a recunoscut ulterior că era sub influența alcoolului în momentul incidentului petrecut în 2015.
Înarmat cu un pistol, acesta a intrat în salonul fiului său și a refuzat să permită accesul medicilor. Situația a degenerat într-o confruntare care a durat aproximativ trei ore și a necesitat intervenția poliției și a echipelor SWAT.
În versiunile populare ale poveștii, acest episod este prezentat ca gestul disperat al unui tată care a refuzat să renunțe la fiul său. Criticii cazului țin să menționeze însă că acțiunile lui Pickering au pus în pericol personalul medical, forțele de ordine și ceilalți pacienți aflați în spital.
A avut fiul său o recuperare completă?
În multe relatări se afirmă că George Pickering III și-ar fi revenit complet după incident.
Informațiile apărute ulterior sugerează însă că situația a fost mai nuanțată. Deși a supraviețuit și a prezentat semne de recuperare, există relatări potrivit cărora problemele sale medicale au continuat și după externare.
Totodată, documentele judiciare indică faptul că ulterior au fost emise ordine de restricție împotriva lui George Senior, pe fondul comportamentului său considerat agresiv și instabil.
George Pickering III a supraviețuit și a prezentat o recuperare suficient de mare pentru a putea acorda interviuri publice după incident. Totuși, nu există informații medicale independente disponibile public care să confirme amploarea exactă a recuperării sale neurologice pe termen lung.
Procesele împotriva spitalelor și condamnarea lui George Pickering
După încheierea crizei, George Pickering II a fost arestat și acuzat de agresiune agravată cu armă mortală. Una dintre acuzații a fost ulterior retrasă, iar cealaltă a fost redusă la o infracțiune mai puțin gravă.
Acesta a petrecut o mare parte din anul 2015 în detenție, fiind eliberat după ce perioada petrecută în arest a fost considerată suficientă pentru executarea pedepsei.
În anii care au urmat, Pickering a încercat să dea în judecată spitalele și personalul medical implicat în caz. Acțiunile sale în instanță au fost însă respinse.
Puțini contestă faptul că George Pickering II și-a iubit fiul și că a fost convins că acționează în interesul acestuia. Cu toate acestea, criticii spun că povestea a fost simplificată excesiv și transformată într-o confruntare între un tată erou și un sistem medical lipsit de scrupule.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
