Maia Morgenstern are sufletul amar. „Nu vreau să fiu o povară”. Covidul i-a amintit de mama

Maia Morgenstern are sufletul amar. „Nu vreau să fiu o povară”. Covidul i-a amintit de mama
Actrița Maria Morgenstern nu a fost nici ea ocolită de infectarea cu Covid. A anunțat pe paginea ei de Facebook că a fost testată pozitiv.

Etapă de etapă, marea doamnă a teatrului românesc a povestit prin ce trece cu boala. A ținut să precizeze că a urmat toate sfaturile date de medicii specialiști, pentru a se proteja de coronavirus.

Povestea Maiei Morgenstern despre conviețuirea cu Covidul

Primul text pe care l-a scris actrița, după ce a aflat că testul ei este pozitiv, a pornit de la o amintire despre mama sa.

Episodul 1. „Nu vreau să-ți fiu o povară!!!”

„Izbucneam în plâns; sau mai târziu, pufneam de-a dreptul jignită/plictisită când o auzeam vorbind așa. Nici nu concepeam asta, nici nu se punea problema. Mă enervam de-a dreptul.

„Nu vreau să vă fiu o povară” , repeta MAMA. Uneori șoptit, alteori scrâșnit.

Îmi astupam urechile, nu puteam să aud sau să înțeleg așa ceva. Eram surdă.

Între timp am mai înțeles unele lucruri. A trebuit să învăț să le accept și să le înțeleg.

Cred că a venit rândul meu să spun:

„Nu vreau să devin o povară!”

Și mai ales să acționez în consecință. Am grijă de mine. În toate felurile: de trupul meu, de mintea mea, de sufletul meu. Am grijă permanentă”.

„Desigur, mulți râdeau de mine….și vor mai râde”

„În toată această perioadă am respectat toate regulile impuse, am urmat sfaturile specialiștilor de a mă proteja de boală, prin toate mijloacele cunoscute. Fără fanfaronadă, fără propagandă, fără surle și trâmbițe, fără a jigni sau agresa pe nimeni.

Nu vreau să vă fiu o povară.

Tot în această perioadă am făcut zeci și zeci de teste. Mai ales în ultimele 2… 3 luni.

Prin natura profesiei mele, călătoresc mult, sunt expusă multor riscuri. Și, da, vreau să muncesc, să-mi câștig existența: nu vreau să fiu o povară.

O dată la doua zile sau în fiecare zi, dacă am spectacol sau filmare, făceam (și voi face!) test rapid. Certificat, necertificat, documente de orice culoare…eu fac, făceam și voi face test.

Desigur, mulți râdeau de mine….și vor mai râde. Nu-i nimic, nu vreau să le fiu o povară.

Și a fost așa:

M-am testat alaltăieri, negativ.

M-am testat ieri, negativ.

M-am testat și astăzi (pentru că urma să am spectacol): POZITIV

Evident, am anulat totul. Evident, m-am prezentat la medic din primul moment.

Nu vreau să devin o povară: cred că am evitat o tragedie. Aș fi putut infecta la rândul meu alți și alți colegi, parteneri de scenă, de muncă.

Evident, am urmat cu sfințenie tratamentul prescris”.

Episodul 2. Actrița pledează pentru testarea în masă

„E modul meu de a încerca să scutesc oamenii din jurul meu de povara și spectacolul cumplit al unei forme grave de boală.

Felul meu de a spune: mulțumesc, domnilor și doamnelor doctor, asistente și asistenți, personal medical.

Prețuiesc enorm efortul vostru!

Nu vreau să fiu o povară!

Acum, însă, nu înțeleg, nu pot înțelege ceva

Cum, cum să începi școala iar testele…peste o săptămână, așa…

În fine. Nu mă întreabă nimeni pe mine.

Dar cred din tot sufletul că a te testa, a fi testat, a se face testarea în masă, în mod constant ar putea să ajute. Sau cel puțin, nu face rău. Nu cunosc efecte adverse”.

 Episodul 3. Maia Morgenstern iese din carantină

Azi actrița a anunțat că mai are un pic de așteptat până va putea ieși din casă. Din păcate, însă, va păși într-un oraș murdar, pe niște alei unde nimeni nu mai mătură de mult timp. Maia Morgenstern locuiește în sectorul 1 al Bucureștiului.

„Strada e nemăturată de demult. O să mătur strada”

„Peste două zile ies din carantină. Fie în urmă și uitat acest timp dureros, înspăimântător. Am stat cuminte în casă, am respectat tratamentul și indicațiile medicilor, cum e și normal de altfel. Lucrurile merg spre bine. Am încredere, speranță. Grijă.

Le sunt profund recunoscătoare tuturor celor ce au contribuit cu fapta, cu gândul, cu un sfat la vindecare.

Cuvintele sunt puține și palide, nu pot cuprinde recunoștința pentru cei ce mi-au lăsat la poartă o pungă cu alimente, medicamente, un bax de apă, fructe, sucuri.

Primesc un telefon, apoi deschid poate, după ce „ai mei” au plecat și mă bucur!!! Mă bucur, cum mă bucur de sărbători când desfac pachetele cu daruri. Prietenii mei. Oamenii mei dragi. Mă simt bine.

…astăzi am deschis poarta cu greu. Strada nematurată de…câte zile???

De obicei, mătur singură strada, curtea. Îmi face bine să fac (singură) curățenie. E în regulă, nu-i problemă. Dar acum n-am putut. Două săptămâni n-am putut. Strada e nemăturată de demult. Se și vede.

Nu-i nimic, mai am două zile și ies.

O să mă ocup și de asta. O să mătur strada.

Hai, că mi-au venit în cap și niște glume, mai deocheate așa. Cu trotuar…

Nu știu însă ce să fac cu frunzele?!?!

Poate se vor păstra – covor pentru cei ce vor călca. Noii veniți. Covor de frunze. Nemăturate încă. Nici de oameni, nici de vânt. Încă…”.