Marile opere ale lui Constantin Brâncuși și secretele lor. Ansamblul de la Târgu Jiu conține o matematică ascunsă

Românii care trec pragul expoziției află multe detalii din viața celebrului sculptor dar, mai mult decât atât, au șansa să fie curioși și să cerceteze, pe cont propriu, mai mult despre artistul care a scris istorie în sculptura mondială.

Cu siguranță că nu puțini sunt aceia care vor dori să viziteze și orașul Târgu-Jiu, acolo unde se găsește celebrul ansamblu de opere monumentale ale marelui sculptor: Coloana infinitului, Masa tăcerii și Poarta sărutului. Merită amintit ceva ce a spus Brâncuși, cu referire la acestea: „Voi nu știți ce vă las eu vouă aici”.

Ansamblul de la Târgu Jiu conține o matematică ascunsă

Conform Shtiu.ro, Brâncuși a urmărit o formulă matematică în realizarea lor. Masa tăcerii e înaltă de 0,45 + 0,45 metri, adică are 0,9 metri, Poarta Sărutului de 5,13 metri, iar Coloana Infinitului, de 29,35 metri. Pătratul înălțimii Porții este egal cu produsul înălțimilor celorlalte două opere. Practic sunt identice rapoartele matematice Masa tăcerii / Poarta sărutului și Poarta sărutului / Coloana infinitului, luând în calcul înălțimile acestor opere de artă. Și este improbabil ca marele sculptor să fi reușit asta din pură coincidență.

Nu puțini au fost cei care au căutat interpretări. Una din acestea stă cel mai bine în picioare. Mutat la Paris, Constantin Brâncuși a trăit și a creat în imediata apropiere a izvoarelor mecanicii cuantice. Anumiți cercetători ai artei lui Brâncuși nu se sfiesc să interpreteze tripletă de la Târgu-Jiu ca pe o uriașă machetă a legendarului experiment lansat de fizicianul Thomas Young, și fundamentat de ducele francez Louise de Broglie, de altfel contemporan cu Brâncuși.

Experimentul dublei fante în mecanica cuantică a fost realizat de fizicianul Thomas Young în 1801. Acesta a demonstrat că lumina are atât o natură ondulatorie, cât și caracteristică de particulă și că aceste calități sunt inseparabile. Concret, el a arătat că lumina e duală, este și undă și particulă.

Interpretarea sursei citate este că putem privi Coloana infinitului ca o succesiune unduitoare îndreptată spre soare, ea putând reprezenta fotonii. Forma modulelor Coloanei sugerează aspectul unduitor, adică tocmai ceea ce Louise de Broglie postula la baza fizicii cuantice.

Poarta sărutului, prin cele două săruturi sculptate, poate fi interpretată ca dubla fantă a experimentului lui Thomas Young, porțile prin care fotonul trebuie să treacă lumina pentru a i se evidenția caracterul ondulatoriu. Nu în ultimul rând, Masa tăcerii e imaginea descompunerii particulei după trecerea sa prin fanta dublă. Mecanica cuantică ne arată faptul că micro-particula trecută prin două fante se va descompune. O altă interpretare este că Masa sugerează structura atomului, la scară mare.

Constantin Brâncuși, preocupat de profunzilile existenței

„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor. Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini”, explica Brâncuși care, în toată creația sa a fost preocupat să atingă profunzimile materiei și a luminii.

Sursa foto: Evz.ro