Aflat la mai puțin de 20 de kilometri distanță de Timișoara, misterul sanctuarului de 7.000 de ani, unic în lume, iscă în continuare povești și interpretări. Templul de la Parța (prima comună de lângă Timișoara pe drumul care duce spre frontiera cu Serbia) este cel mai bine păstrat sanctuar neolitic din România. Acesta este unic în lume prin prisma descoperirilor din el. El conține inventarul integral al unui monument de cult.

Misterul sanctuarului de 7.000 de ani

Sanctuarul a fost descoperit la sfârșitul anilor 70, de arheologul bănățean Gherghe Lazarovici. Piesa centrală a templului este un grup statuar înalt de aproximativ 2 metri, cu două siluete alipite. Una are cap de femeie și alta cu cap de taur. Complexul statuar este realizat dintr-un singur bloc decorat cu incizii în culorile galben și roșu. Acestea erau culori des întâlnite în necropole sau morminte de incinerație până în perioada antică.

Pe peretele vestic exista un orificiu ce lăsa să pătrundă lumina soarelui în interior. Lumina ajungea pe capul de taur, doar două zile pe an. Mai exact, la echinocţiul de primăvară și la cel de toamnă, marcând astfel începutul și finalul anului agricol.

Cercetările sistematice ale arheologilor au demonstrat existența în acel loc a unei clădiri monumentale, de aproximativ 11,5 x 6 metri, care conținea spații delimitate de mai mică dimensiune, în care se găseau păstrate artefacte neolitice care puteau releva destinația diferitelor încăperi ale sanctuarului. În jurul sanctuarului se găseau clădiri cu funcțiuni cu structură complexă. Acestea pot fi puse în legătură cu destinația cultică a sanctuarului.

Sanctuarul incinerat ritualic

Rezultatele investigării arheologice au demonstrat existența aici a două sanctuare suprapuse. Amândouă aparțineau neoliticului mijlociu, din care cel de al doilea avea două etape de refacere.

Foarte important este și faptul că săpăturile atent documentate au dovedit că sanctuarul II a fost incendiat intenționat și distrus sistematic. Probabil ca urmare a unui ritual. Acesta a permis conservarea în bune condiții a artefactelor depozitate în sanctuar, precum și a elementelor arhitecturale cu valoare spirituală care se găseau în componența sanctuarului.

Misterul camerei retrase

Templul de la Parța a fost construit la jumătatea mileniului 6 î.e.n. Sanctuarul avea o cameră retrasă unde, în prezența a două statui monumentale și a simbolurilor sacre, se crede că preotesele oficiau ritualuri și inițieri.

Arheologii au descoperit că templul a fost construit având la bază impresionante cunoștințe astronomice. Amintim aici faptul că soarele intra în sanctuar prin deschideri însemnate cu simboluri, la o anumită dată, luminând în trecerea sa mai multe obiecte de cult. În final, lumina ajungea pe vasul cu apă sfințită de la baza complexului statuar aflat în camera sacră rezervată doar inițiaților.

Prima formă de religie

Se crede că templul era închinat Zeiței Mame, într-o religie solară bazată pe un calendar lunar. Atributul suprem al divinității era actul de creație. Iar personificarea fertilității nu putea să poarte decât chip de femeie.

Marele etnograf Ion Ghinoiu constată că pe teritoriul României credința în Zeița Mamă este atât de puternică încât multe elemente din cultul ei au fost trecute în seama Fecioarei Maria creștine. Pe de altă parte, Zeița Mamă era legată de echinocțiul de primăvară. Conform datelor calendarelor antice raportate la cele actuale, echinocțiul de primăvară avea loc pe 9 martie, când se celebra ziua Marii Zeițe Mamă neolitice. Peste ea, creștinismul a suprapus-o pe mucenița Evdochia – devenită în credința populară baba Dochia.

Copii cu stea în frunte

Se crede că Marile preotese de la Parța, despre care se crede că oficiau cultul devenit ulterior secret, au raportat propriul bioritm uman la un element ceresc stabil: Luna. Calendarul menstrual astfel creat, probabil cel mai vechi calendar din lume, avea ca scop secret încercarea de a crea eroi și eroine nu simpli copii, ci Copiii Lunii des întâlniți în legendele și miturile românești. Copii cu stea în frunte sau cu Luna/Soarele întipărite pe corp – umăr, ca semn divin/predestinat din naștere pentru a face lucruri mărețe ce vor influența viața comunității etc.

Marcate cu simboluri sacre sunt și cele două statui monumentale ale Templului de la Parța. Cuplul divin format din Marea Zeiță Mamă și partenerul ei, Taurul.

”Ionică” din Liceeni este de nerecunoscut. Ce face fiul marelui actor George Constantin

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp