Octavia Geamănu, chemată la Antena 1 să stea degeaba. “În veci fiul meu nu va crede despre mine că sunt altfel decât sunt, adică om cu coloana vertebrală, indiferent de situație”

Octavia Geamănu, chemată la Antena 1 să stea degeaba. “În veci fiul meu nu va crede despre mine că sunt altfel decât sunt, adică om cu coloana vertebrală, indiferent de situație”
Octavia Geamănu este în a doua zi de muncă, dar situația e la fel. Prezentatoarea spune că e singura din redacție care e chemată să stea opt ore, fără să facă nimic. Deși până acum a fost la muncă doar sâmbătă și duminică.

Prezentatoarea afirmă că așteaptă să-și desfășoare activitatea potrivit contractului de muncă, chiar dacă trece printr-o situație cu care nu s-a mai confruntat nici un coleg de breaslă. Dar nu va renunța sub nici o formă, pentru că are și nervii și răbdarea necesară să închidă acest capitol din viața sa așa cum scrie la carte.

 “Dacă aș lipsi, practic aș fi concediată, pe motiv că lipsesc nemotivat”

Cu doar câteva ore în urmă, Octavia Geamănu a mărturisit că e obligată să se conformeze, altfel ar putea fi concediată pe motiv că lipsește nemotivat. Și nu consideră acest lucru o umilință, mai ales că se află și în proces cu trustul Antena. “În general, în viață, fiecare simte și trăiește complet diferit o situație.

Fiecare se raportează la el însuși, la felul în care gândește, la percepția pe care o are despre viață, la cum înțelege valorile morale, la mediul în care trăiește, la colectivitatea din care face parte. Spre exemplu, situația mea.

Unii, foarte puțini, câțiva din fericire (ce-am zărit printre comentariile de aici), consideră faptul de a merge încă în redacție în condițiile actuale (angajată fiind, deci dacă aș lipsi practic aș putea fi concediată pe motiv că lipsesc nemotivat, cu un proces pe rol, etc) ca fiind o umilință din partea mea.

“Nu lupți, păi, deci, cum se zice, îți meriți soarta”

În fața cui, nu se înțelege. Ori vedeți, aici intervin toate cele menționate mai sus, plus încă ceva foarte important menționat în Codul Civil la Art. 72. Dreptul la demnitate! Acesta e temeiul drepturilor fundamentale! Deși ține de educație, bun simț, onoare, totuși, e menționat în lege, ca să știe și cel care nu știe că: “(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputașiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.” Și-o dai din articol în articol până îți dai seama că dacă atunci când trăiești orice formă de atingere a demnității, nu lupți, păi, deci, cum se zice, îți meriți soarta.

“Fiecare părinte este un exemplu pentru copilul său”

De aceea unii sunt unde sunt, iar alții își plâng de milă. În plus, mai e un aspect important. Fiecare părinte este un exemplu pentru copilul său. Cum să ai pretenții să crească al tău copil un om educat cu valori și principii, dacă tu îi arăți că ție îți cam lipsesc?

În veci fiul meu nu va crede despre mine că sunt altfel decât sunt, adică om cu coloană vertebrală, indiferent de situație, un om care trăiește în adevăr! Ce mă bucură, totuși, e să văd că sunteți atâția care gândiți la fel ca mine. Rămâneți aproape cu gânduri bune”, au fost cuvintele Octaviei Geamănu.

În ce relație e acum cu colegii

Chiar dacă e marginalizată, ea a păstrat aceleași relații cu colegii, alături de care povestește despre viață și familie, copii, vacanțe…   „Oricine, indiferent de poziția pe care o ocupă că angajat (de la cel care face curățenie la CEO, manager) poate fi mâine în locul meu. V

ă spun sincer că dacă m-aș privi din exterior cum stau în redacție cu dorința de a munci așa cum prevede contractul, cum vorbesc cu colegii povestind despre viață și familii, copii și sentimente, relații și vacanțe, nici eu n-aș crede că am fost exclusă într-un mod atât de lipsit de profesionalism din filmul acesta numit Observator.

„Mă uit la ei și mă bucur că îi cunosc”

Am colegi pe care îi cunosc de când eram la Antena 1 Tg-Jiu, cu care mă simt destul de stingherită să comunic acum, căci am fost puși în situații neplăcute fără voia noastră. Totuși, unele sentimente sunt mai puternice, cum ar fi cel de colegialitate.

O astfel de relație cultivată în 18 ani nu dispare la comandă. Dincolo de situația de la job, suntem oameni. Iar eu mereu am avut norocul de a fi înconjurată de oameni faini. Când scriu rândurile astea stau într-o zona de relaxare a redacției, pe o canapea destul de confortabilă. Mă uit la ei și mă bucur că îi cunosc. Plăcut sentiment într-o mare de sentimente neplăcute în care înot când stau aici în perioada asta”, a mai scris ea pe Facebook.

Recomandarile noastre