Povestea clătitelor, un preparat vechi de când lumea. Și o rețetă cu cireșe

Povestea clătitelor, un preparat vechi de când lumea. Și o rețetă cu cireșe
Obținute prin coacerea unei foi subțiri de aluat făcut din făină, ouă, lapte, apă și sare, clătitele sunt servite azi ca desert sau gustare, în funcție de umplutură – cele dulci sunt conțin zahăr, gem, dulceață, ciocolată, miere și sunt prăjituri, iar cele sărate au în interior combinații de carne, brânză și legume și pot fi servite cu succes ca antreu sau chiar ca fel principal.

De regulă, sunt servite rulate, pliate ori împachetate. Clătitele sunt rude bune cu pâine, cu lipiile sau chiar cu blatul de pizza. Și au o vechime atestată documentar, în scris, de aproape 2 milenii (2000 de ani).  Oamenii din Neolitic coceau pe pietre fierbinți un amestec de pulbere din semințe și apă. Aceste  „turte”, străbunicele clătitelor de azi, erau un fel de pâine nedospită.

Mai târziu, în Antichitate, grecii au început să coacă clătite pe grătar – de fapt, pâine unsă cu miere și ulei, și le numeau tegenites, teganites sau tegenias (cuvinte derivate din tegano, ce însemna tigaie pentru prăjit). Drept dovadă ele se regăsesc în lucrarea Deipnosophistae a cronicarului Athenaeus din Naucratis (170 – 223 d.Hr.).

Acesta descrie modul în care se prepara acest desert, pe care îl numește plakous: se amestecau 500 g de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru și o jumătate de linguriță cu sare. Compoziția se cocea într-un vas plat, lat, pe ambele fețe, în puțin ulei de măsline. Plakous se servea la micul dejun, acoperită cu miere, semințe de susan și uneori cu brânză.

Bretania, patria clătitelor așa cum le știm azi

În timp, au apărut nenumărate alte rețete de clătite. Una dintre cele mai cunoscute este Kaiserschmarrn, clătite preparate în secolul al XIX-lea la curtea lui Franz Joseph I al Austriei. Desertul era numit „firimiturile împăratului“. Clătita se tăia fâșii care  apoi erau amestecate cu gem și alune de pădure mărunțite.

Clătitele în forma lor de azi sunt originare din nordul Franței, mai precis din Bretania. Zona e supranumită „patria clătitelor”. În 1886, Marie-Catherine Cornic a creat o rețetă de clătită foarte subțire și crocantă, pliată în formă de paralelipiped, și care arăta ca o dantelă fină. Aceasta a luat naștere dintr-o eroare: clătita a fost prăjită prea tare și astfel nu a mai putut fi pliată.

Rețetă de clătite cu cremă de cireșe

Ingrediente: 140 g făină; 4 ouă; 2 linguri zahăr; 300 ml lapte; 3 linguri unt. Ingrediente pentru crema de cireșe: 350 g cireșe; 250 g mascarpone ; 170 g smântână pentru frișcă; 3 linguri zahăr pudră. Ingrediente pentru decor: smântână pentru frișcă; zahăr.

Mod de preparare: Se amestecă la mixer făină cu zahărul, sarea, ouăle, laptele și untul topit. La un blender, se mixează apoi mascarpone cu smântână pentru frișcă, cireșele fără samburi și zahărul. Crema obținută trebuie să fie pufoasă și omogenă. Clătitele se fac într-o tigaie antiaderenta, fără ulei. Se prăjesc timp de 1 minut pe fiecare față. După ce sunt umplute, clătitele pot fi ornate cu cireșe și frișcă.

Sursa foto: Pixabay