Simona Ionescu / Redactor Șef
Noul serial Netflix al ducilor de Sussex e o nouă ocazie în care, din nou, prințul Harry e prins cu minciuna. Expresia reginei Elisabeta a II-a, „amintirile pot varia”, a ajuns să marcheze și afirmațiile anterioare ale prințului Harry, iar acum se aplică în cele mai recente declarații ale sale pe Netflix. Ducele de Sussex s-a folosit de o nouă serie documentară Netflix pentru a-și exprima nemulțumirile față de rudele sale de sânge, după luni în care loviturile odată regulate ale prințului stabilit în California la adresa familiei regale păreau să se fi diminuat.
De exemplu, prințul înstrăinat reclamă că nu a existat niciun „sprijin” și „nimeni nu a putut ajuta” atunci suferea de stres post-traumatic, după moartea mamei sale, prințesa Diana. El a declarat: „Nu am avut acea structură de sprijin, acea rețea sau acel sfat de specialitate pentru a identifica ce se întâmpla de fapt cu mine”.
Harry a efectuat două misiuni militare în Afganistan, scriind în biografia sa Spare cum a ucis 25 de insurgenți talibani cu elicopterul său Apache. El a spus că sănătatea mintală era un „cuvânt murdar” în 2008, când a efectuat prima misiune, și abia când s-a întors din cea de-a doua, în 2013, a devenit conștient de trauma pe care o ținuse înăbușită de la accidentul de mașină fatal al prințesei Diana cu 16 ani mai devreme.
El a declarat pentru documentar: „Nu am avut acea structură de sprijin, acea rețea sau acel sfat de specialitate pentru a identifica ce se întâmpla cu adevărat cu mine. Din nefericire, ca majoritatea dintre noi, prima dată când te gândești la terapie este atunci când ești întins pe podea în poziție fetală, probabil că îți dorești să te fi ocupat de unele dintre aceste lucruri mai devreme”. A uitat însă declarațiile făcute cu numai câțiva ani în urmă.
În realitate, în 2017, exact prințul Harry a dezvăluit într-un interviu cum fratele său l-a ajutat după moartea mamei lor. El i-a spus lui Bryony Gordon, de la Telegraph, în podcastul său, Mad World, că prințul William l-a încurajat să urmeze o terapie. Harry a spus: „Pentru mine personal, fratele meu… binecuvântat să fie, a fost un sprijin imens pentru mine. El îmi tot spunea că nu este corect, nu este normal, trebuie să vorbești cu cineva]despre anumite lucruri, este în regulă”.
În biografia sa, Spare, Harry se mândrește, de asemenea, cu foștii săi secretari particulari, Jamie Lowther-Pinkerton – un fost ofițer SSAS care a ajutat la organizarea celui de-al doilea turneu în Afganistan și în care „a avut încredere de la bun început” – și Ed Lane Fox, fost căpitan în cavaleria de casă, care avea „un talent deosebit pentru a vedea lucrurile în profunzime”. Acest lucru a arătat că Harry a fost înconjurat de oameni care aveau experiența potrivită și care au încercat să-l ajute.
Harry însă susține că presa britanică a ignorat poveștile despre soldații britanici răniți în Afganistan. Vorbind despre faptul că a văzut soldați răniți în 2008, el a spus: „Am fost furios că mass-media nu a acoperit acest lucru”.
În realitate, decesele și rănile militarilor britanici în Afganistan au fost relatate pe larg și au ajuns pe prima pagină a ziarelor, scrie Daily Mail. Articolele au fost compilate din anunțurile oficiale publicate de Ministerul Apărării, care au furnizat fotografii și omagii din partea ofițerilor comandanți. Până în ziua de azi, site-ul BBC încă enumeră toți cei 136 de soldați britanici care și-au pierdut viața acolo.
Mulți corespondenți de război au fost la fel de aproape, dacă nu chiar mai aproape, de acțiune decât Harry, plătind pentru asta cu viața. Potrivit Comitetului pentru protecția jurnaliștilor, 79 de jurnaliști au fost uciși în timpul acoperirii evenimentelor din Afganistan din 1992 încoace, iar mulți alții au fost răniți, mai arată sursa citată.
Harry își redeschide rănile de război: A fost liniștit timp de câteva luni, dar acum ducele a revenit pe Netflix și se plânge că nu a existat o „structură de sprijin” care să-l ajute după turneul din Afganistan, în timp ce viața lui „s-a destrămat”.
Prințul Harry s-a plâns că presa britanică i-a distrus misiunea în Afganistan. De fapt, presa britanică a ținut secret turneul său din 2008. Acoperirea sa a fost spulberată de site-ul american Drudge Report cu o „exclusivitate mondială” despre „Harry eroul” și de revista australiană pentru femei New Idea.
Harry povestește în documentarul Netflix cât s-a supărat că a fost nevoit să fie evacuat pentru siguranța sa și a altor soldați după ce a fost dezvăluită prezența sa acolo. În seria documentară Heart of Invictus, care se concentrează pe turneul său sportiv pentru veteranii răniți, Harry a spus că nu a simțit nicio emoție și nu a putut să plângă când s-a întors acasă din război și că s-a confruntat în cele din urmă cu trauma pierderii mamei sale.
Serialul Netflix în cinci părți prezintă Jocurile Invictus, turneul pentru personalul militar rănit, considerat de mulți drept cea mai mare realizare a lui Harry. El a înființat jocurile pentru a ajuta la reabilitarea soldaților răniți, oferindu-le un nou scop. Ducele a declarat că a lansat Jocurile Invictus în 2014 după ce a văzut soldați răniți când a zburat acasă din Afganistan în 2013.
Serialul său de pe Netflix îi urmărește pe veteranii din Marea Britanie, SUA, Ucraina și Canada care se antrenează și concurează la jocurile din 2022 din Olanda, povestind cum turneul le-a schimbat viața.
Seria Heart of Invictus este văzută ca parte a încercării Sussexes de a se rebrandui după o serie de eșecuri în materie de relații publice. Presiunea este pusă pe documentar pentru a fi un succes de audiență, după ce contractul media profitabil al cuplului cu Spotify s-a încheiat în iunie, după doar un sezon al podcastului Archetypes al lui Meghan.
Ducesa de Sussex joacă doar un rol secundar în serial. Harry începe primul episod răspunzând la întrebarea „Cu ce te ocupi, Harry?”, răspunzând: „Cu ce mă ocup? Er, în orice zi, sunt tatăl a doi copii sub trei ani; am câțiva câini. Sunt soț. Sunt patronul fondator al Fundației Invictus Games”. Filmat vorbind cu militari care au suferit răni care le-au schimbat viața, Harry își împărtășește propriile păreri.
Vorbind cu canotorul canadian de sală Darrell Ling, ducele spune: „Nu pot pretinde că știu prin ce ai trecut, dar am avut acel moment în viața mea în care nu știam despre asta, dar din cauza traumei pierderii mamei mele când aveam 12 ani, în toți acei ani, nu am avut nicio emoție, nu puteam să plâng, nu puteam să simt.
Nu am știut asta la momentul respectiv. Și abia mai târziu în viața mea, la vârsta de 28 de ani, s-a întâmplat o împrejurare în care primele câteva bule au început să iasă și apoi, dintr-o dată, a fost ca și cum cineva a tremurat și a făcut „puf” – și apoi a fost haos. Emoțiile mele erau împrăștiate peste tot pe perete, peste tot”.
Sursa foto: Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
