Casa copilăriei Lizei Panait. „Stăteam ore în șir lângă bunica să văd cum țese”

Întotdeauna a fost la înălțime, dar niciodată n-a ieșit în evidență mai mult decât a trebuit. Liza Panait s-a destăinuit în emisiunea „În oglindă”, unde cei care o admiră au putut să descopere lucruri incredibile despre celebrul designer.

A fost bucuria vieții ei să trăiască la bunici, iar în clasa I când a plecat din locul pe care-l vedea ca fiind lumea basmelor, a suferit enorm. Pentru ea nu era mai frumos decât să-și privească bunica să vadă cum țese la război. Era așa, ca într-o poveste, care părea fără sfârșit. Povestea cele mai frumoase copilării…

„De la bunicii mei, Toader și Ortansa, am moștenit tot”

„Stăteam ore în șir lângă bunica să văd cum țese. Priveam suveica de la război ca pe o jucărie. Oamenii de la țară de atunci erau cu sufletul curat, primitori, cinstiți, care duminică purtau costumul național. Ei erau fericiți, se mulțumeau cu ce aveau și nu aveau foarte mult, dar erau foarte relaxați.

Normalitatea la ei era, nu la cum muncim noi și la cum se gândesc oamenii la bani, să câștige foarte mult. Trăiau foarte bine așa. De la bunicii mei, Toader și Ortansa, părinții mamei, am moștenit tot”, a mărturisit Liza Panait, reamintindu-și de cea mai frumoasă perioadă a vieții.

„Tata a murit de COVID”

Chiar dacă părinții s-au despărțit la un moment dat, nu i-a judecat. Tata a rămas același om bun, iar tatăl de-al doilea a fost unul dintre cei mai speciali oameni din viața ei. Iar când i-a pierdut pe cei care i-au dat viață a avut cel mai îngrozitor sentiment: că s-a dus și copilăria.

„Cineva m-a întrebat odată ce regret am legat de părinții mei. Tata a murit de COVID și mama în urma unei operații a luat o bacterie în spital, acum un an și ceva. Ei sunt tot timpul în inima și sufletul meu, nu pot să-i plasez în timp. Nu am avut o familie bogată, dar m-au crescut și m-au educat cum trebuie și datorită lor sunt un om integru și de cuvânt. Simplitatea lor m-a ajutat foarte mult în viață.

„Întotdeauna am crezut și bine am făcut, că e tatăl meu”

La un moment dat, mama și tata nu s-au mai înțeles, s-au despărțit, eu am stat cu mama. Am venit apoi spre Roșiori și am ajuns București. Cu tatăl meu am avut o relație normală, eu nu am judecat pe nimeni. Și o relație specială cu tatăl meu al doilea, nu am simțit niciodată nici o diferență, eram foarte mică și întotdeauna am crezut și bine am făcut, că e tatăl meu”, s-a destăinuit celebrul designer.

„Tot timpul trebuie să o luăm de la capăt”

Divorțul de primul soț s-a produs pentru că n-a mai putut suporta. Și-a luat copiii și a plecat în lumea mare. Pentru că n-ar fi suportat ca cei mici să mai fie martorii unei povești atât de urâte. „Eu am suportat mai ușor, pentru mama a fost mai greu. Băutura e ca un drog.

Am pierdut nouă ani din viață în acest mariaj, am câștigat însă doi copii minunați. Am plecat cu un copil în brațe și cu celălalt de mână. Dacă stăteam în astfel de situație nu făceam decât să supun copiii să fie martori unor astfel de probleme. Și-a dorit să moară, putea să facă ceva să trăiască… Tot timpul trebuie să o luăm de la capăt, să înțelegem situația și să spunem că așa a fost să fie”, a mai spus Liza Panait.