Simona Ionescu / Redactor Șef

Exclusiv. Fotografii rare cu Maria Tănase…și iubitul Harry

Exclusiv. Fotografii rare cu Maria Tănase…și iubitul Harry
În cadrul rubricii noastre de weekend - „Nostalgia Electrecord”, publicăm mărturisirea unui om care a cunoscut-o pe Maria Tănase. Fotografiile pe care vi le prezentăm sunt piese rare, care vă vor bucura ochiul și o vor aduce în memoria colectivă pe Doamna Cântecului Românesc

Era o zi călduroasă. Cu picioarele goale, în aceeași modestă rochiță de stambă, s-a așezat pe covor în fața fotoliului în care stăteam eu, „profesorul”, și a început a-mi povesti.

Mi-a mărturisit ce cântec îi place cel mai mult. Era un cântec al mahalalei de odinioară, învățat de ea, copilă fiind, de la un unchi de-al ei. Acesta, rămas văduv, o îndrăgise pe micuța Maria cel mai mult dintre toate rudele. Devenise, după moartea soției sale, ursuz, umbla de-a lungul zilei bătând mahalalele și doar în miez de noapte sosea mort de oboseală. Maria îl găsea prăbușit pe treptele tindei. Fetița cu ochii de jar, cum îl simțea venind, se apropia de el, îl mângâia cu dragoste, cu înțelegere, iar el o lua pe genunchi și îi cânta îndurerat, între sughițuri, un cântec, mereu același cântec: Geaba mă mai duc acasă. .

Încremenea lumea când Maria, pierdută undeva departe, în ceața unui trecut doar de ea știut, interpreta cu o forță dramatică nemaiîntâlnită Cine iubește și lasă .

I-l transmisesem de la Rafirea Husea („Hira lui Lade”), singura care îl mai cunoștea în anul 1929 în Drăgușul-Făgăraș. Iată cum acest cântec sortit pieirii, cântec de inegalabilă puritate, de mare frumusețe, a fost readus de Maria la noua viață nepieritoare și s-a răspândit în toată țara.

Câtă plinătate sufletească mi-a produs acest cântec când am avut norocul să-l înregistrez, câtă fericire când, după ani și ani, am aflat că Maria Tănase l-a ridicat la cea mai mare cinstire, obținând cu el marele premiu al discului de la Academia Charles Cros! (din anul 1965, post-mortem, varianta în limba franceză – n.n.).

Poate că e bine să amintesc, că în momentul în care o cunoscusem, Maria Tănase înregistrase la o casă de discuri românească prea puțin cunoscută („Lifa”) vreo două melodii de muzică de revistă, printre care și Mansarda. Prin urmare, pentru asemenea muzică i-a fost ușor să se acomodeze cu orchestra ce o acompania. După câtăva vreme, am ajuns dintr-o întâmplare chiar eu directorul acestei întreprinderi, care își schimbase numele în „Pan”.

Mi-am propus să înregistrez de astă dată cântecele populare ale Mariei Tănase. Primul cântec, zglobiu, era un cântec țigănesc, cules de mine de la lăutarul Ion Puceanu, din Teișul Târgoviștei. Era o melodie îndrăcită, foarte sincopată, în contratimpi. Cu noi cuvinte românești de circumstanță a fost intitulat Nuntă țigănească .

În Mărioară de la Gorj (Lung îi drumul Gorjului), Maria Tănase redă întocmai culoarea locală prin execuția fidelă a celei mai răspândite sârbe gorjenești (lansată în anul 1937 de Maria Lătărețu – n.r.).

Am iubit și-am să iubesc nu putea lipsi din repertoriul lăutarilor ce odinioară cântau chefliilor „la ureche”. „Melopeea”, bogată în melisme și orientalisme… Maria Tănase reușește să ne transpună sugestiv climatul zorilor „afumate” cu parfumul ultimului „grătar special”.

Vechea „dragoste” muntenească (cum i se spune în terminologia locală) Frică mi-e că mor ca mâine era nelipsită din repertoriul lăutarilor sătești, mai cu seamă „la masa mare” a nunții. Acest cântec, printre primele învățate de Maria Tănase, a suferit multe transformări în interpretarea artistei, până a dobândit ultima înfățișare (în variantele din anul 1958 – n.n.), atât de răscolitoare prin tristețea ei, tristețe ce azi ne apare ca un presentiment al prea timpuriei sale dispariții.

Maria Tănase și-a început activitatea artistică prin redarea cât mai fidelă a cântecelor auzite, pe care le-a îmbogățit prin glasul ei impresionant și prin originalitatea interpretărilor. Acestei epoci, pe care aș numi-o „perioada folclorică”, îi aparține și Uite dealu’, uite via, sârbă culeasă în 1931 în comuna Runc (Gorj) de la cântăreața profesionistă Ioana Zlătaru și popularizată de tarafurile aduse în Capitală la restaurantele din cartierul Gării de Nord.

Lița-i albă peste tot (Bun îi vinul ghiurghiuliu), cântecul de pahar moldovenesc, înregistrat în anul 1932 la Arhiva de folclor a Societății Compozitorilor Români de la Spiridon Șepteboi, a fost răspândit de către cântăreață în 1936, trecând mult peste hotarele dialectului local și devenind foarte cunoscut astăzi în toată țara. (textși foto: I.D.)

Maria Tănase a iubit cu patimă. Cine a fost iubitul secret

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre