Simona Ionescu / Redactor Șef
Josephine Cochrane a transformat o frustrare cotidiană într-o invenție care a schimbat pentru totdeauna viața femeilor. Mașina de spălat vase, pe care a patentat-o în 1886, nu a fost doar un gadget mecanic, ci un simbol al perseverenței feminine într-o lume dominată de bărbați.
Povestea mașinii de spălat vase a început din nevoia lui Josephine de a-și rezolva singură o problemă: se săturase să vadă cum porțelanurile ei fine sunt mereu ciobite de servitoarele care spălau vasele.
Femeia a măsurat atunci fiecare farfurie, a calculat presiunea apei și a construit în anul 1886 o mașină cu jeturi controlate. Invenția femeii a uimit întreaga lume la Expoziția Mondială de la Chicago din 1893.
Josephine Garis a crescut în Valparaiso, Indiana, într-o familie creativ[, bunicul ei, John Fitch fiind un vizionar al transportului fluvial, ceea ce i-a insuflat o fascinație pentru mecanică. În anii 1850 însă, oportunitățile pentru femei erau limitate.
La 19 ani, în 1858, s-a căsătorit cu William Apperson Cochran, un om de afaceri din Shelbyville, Illinois, cu nouă ani mai mare decât ea. Cuplul s-a mutat într-o reședință impunătoare, unde Josephine, o socialistă vibrantă, organiza petreceri grandioase pentru elitele locale.
Viața în familie părea idilică: doi copii, Hallie și Katharine, și un stil de viață luxos, în esență însă, problemele mocneau. William, descris ca un alcoolic cu temperament violent, a pierdut averea familiei în speculații eșuate.
Au pierdut un copil, iar tensiunile conjugale au crescut. În 1883, William a murit subit, lăsând-o pe Josephine cu datorii de mii de dolari și o moștenire de doar 1.500 de dolari.
La doar 44 de ani, văduvă și mamă singură, ea s-a confruntat cu o realitate dură: supraviețuirea depindea de ingeniozitatea ei. Și atunci a decis să facă ceva cu viața ei. „Dacă nimeni altcineva nu va inventa o mașină de spălat vase, o voi face eu însămi”, și-a spus femeia.
Povestea mașinii de spălat a început cu o observație domestică. După fiecare petrecere, bucătăresele spărgeau vasele fine în timpul spălării manuale. Exasperată de ce nu există o mașină care să spele vasele murdare, s-a gândit să rezolve problema.
Sigur, nu era prima încercare în lume, pentru că în 1850, Joel Houghton a brevetat un dispozitiv manual cu manivelă, iar în anii 1860, L.A. Alexander a adăugat un mecanism cu roți dințate. Dar niciunul nu funcționase eficient. Josephine vedea potențialul: o mașină care să protejeze porțelanul delicat și să elibereze femeile de o corvoadă istovitoare.
Femeia s-a pus pe treabă, a măsurat fiecare farfurie, a analizat forma și greutatea acestora, și a notat cum apa ar putea circula printre ele fără să le atingă. Zile întregi a testat presiunea, unghiurile, distanțele, până când a găsit formula perfectă.
Josephine a schițat un prototip rudimentar, un cadru de sârmă pentru vase, un rezervor de apă sub presiune și un mecanism cu roți care să rotească jeturile de apă. Rezultatul? Un dispozitiv asemănător unei mini-fierăstrău, având curele și angrenaje, care stropea vasele cu apă cu săpun.
A colaborat cu mecanicul George Butters, care a devenit primul ei angajat și a ajutat la construcție. Prietenele, impresionate de demonstrații, i-au comandat modele personalizate, botezându-le „Cochrane Dishwasher”.
Cu brevetul în mână, Josephine a fondat Garis-Cochran Manufacturing Company, dar vânzările au fost anevoioase. Mașina costa 350 de dolari și necesita o sursă de apă fierbinte, inaccesibilă multor gospodării. Prietenele și vecinii au lăudat-o, iar clienții principali au rămas hotelurile și restaurantele, unde eficiența era prioritară.
La expoziția din 1893, Josephine a instalat nouă mașini în pavilioane și restaurante și au făcut demonstrații live. Jurații au acordat invenției cel mai înalt premiu pentru „cea mai bună construcție mecanică, durabilitate și adaptare la scop”.
Publicitatea a explodat: comenzi din Alaska până în Mexic. În 1898, a deschis propria fabrică, cu Butters ca manager, sub numele Cochran’s Crescent Washing Machine Company.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
