Exclusiv – Mitică Popescu, ultima zi în foaierul de la Teatrul Mic și o amintire din TVR: ”Să vină televiziunea! Mitică să facă dreptate!’’

Mitică Popescu a fost unul dintre greii scenei de teatru și și-a trăit viața gravitând în jurul actoriei. A apărut pe sticlă până anul trecut, realizând emisiunea D’ale lu’ Mitică, la TVR. Emisiune a cărei primă ediție a apărut în 1999.

Bolile l-au măcinat și poate și singurătatea, fiind văduv de peste două decenii. A ajuns în spital, la Floreasca, din cauza frigului din apartament, care l-a șubrezit și mai tare, apoi au apărut problemele cardiace care nu au mai putut fi rezolvate. A fost internat la Elias, la secția de Recuperare, dar brusc, pe 3 ianuarie, organismul său a început să se degradeze și a survenit decesul.

Ieri, sicriul cu trupul său a fost depus în foaierul Teatrului Mic, acolo unde a jucat o viață alături de mari actori, inclusiv soția sa Leopoldina Bălănuță. Mâine va fi înmormântat la Cimitirul Belu.

O dată cu dispariția sa, oamenii și-au amintit că Mitică Popescu a stat trei ani după gratii, pe vremea comunismului.

Era un subiect despre care maestrul nu vorbea. Mai mult, foarte puțini au fost cei cărora Mitică Popescu le-a mărturisit motivul pentru care a fost aruncat în închisoare. Unul dintre aceia a fost bunul său prieten, și el trecut în neființă, scriitorul și jurnalistul George Stanca.

George Stanca a publicat, la un moment dat, în 2016, o scrisoare adresată maestrului. Textul ne-a fost pus la dispoziție de Lena Stanca, soția lui George Stanca.

A preferat pușcăria decât să-și toarne colegii!

„Dragă Mitică Popescu
Pentru mine ești un geniu al scenei și ecranului. Ești în top, cu monștrii plecați sau încă aflați în viață, colegi. Și, nu mai dau toată lista de magnifici, că mă ia plânsul și mă-ntreb cine vine-n loc!? Dar, NE- ați mai rămas. Piersic și Ogășanu cu Vali a sa, Draga Olteanu, Florina ”Țuca” Cercel; și Mihăiță, Găitan și Iureș și alții mai tineri, să fiu scuzat că i-am uitat.

Pentru mine, cu toate că ai avut roluri (și) comice degaji, așa, un tragism existențial. Adică, atunci când te văd și-n film și-n teatru și-n viață, mă apucă o tristețe de-a dreptul metafizică. Asta ți se trage, cred eu așa, superficial de la anii aceia cumpliți de pușcărie pentru refuzul de a-ți turna niște colegi? Când sunt cu tine, aproape, mi se pare că a râde îți aduc un afront. Apropo de tristețile tale absconse. Deși, nu e chiar așa. Ori, ce bucurie îi faci unui actor comic dacă râzi, sau unuia tragic dacă plângi, ha? Uriașă!

Astfel că, sentimentele mele, te anunț, în preajma ta sunt ambigue. Numai părerea mea despre tine: aceea că ești uriaș, e foarte clară și fermă. Ca și… personajul matale de la TVR, ohooo din 1999, din ”D’ale lu’ Mitică”. Nu-i de neglijat nici Marian Marin omul de teren mucalit, șulfărit, pălărios și provocator. Aici tu ești un personaj de succes în masă: ”Să vină televiziunea! Mitică Popescu să facă dreptate!’’. Genial e serialul- pamflet, dedicat unei cazuistici tipic românești, privind pricinile minore, meschine, găinare ale certărețului mioritic. O rubrică inepuizabilă – iartă-mi infatuarea, aproape ca și scrisoricile mele…
Nu te simți cumva ca un Moromete în tanziție? Neo-Moromete…de secol 21, e-moromete.ro. Înconjurat de comic, tragic, caraghios, pricinos, agramat, zdrențăros, parșiv ca tot țăranul de la țară… Când, în realitate, arăți ca un lord, boer valah din interbelic. Foarte român. Arhi-român, Dom‘ Mitică. Mă tem că asta nu înlocuiește pe de-a-ntregul nevoia de a te vedea și la teatru, dar… Repet ideea, căci am omis un alt personaj, creat tot de TVR – Nea Mărin. De la personajul acela popular și isteț, oltean, Amza (sau și Caragiu), putea ajunge instantaneu, prin forța talentului – ca și în cazul tău – la un personaj tragic din ”Azilul de noapte” sau un Domn Român, la fel de tragic ca Mihai Viteazu… or Decebal.
Puține cuvinte pentru un geniu, ca tine Mitică…La mulți ani! La 80 de ani ești verde, verde!
30.11.2016”

• George Stanca (7 mai 1947 – 4 februarie 2019)

Regretatul actor a fost încarcerat pe data de 9 februarie 1959 și a rămas în spatele gratiilor timp de trei ani. Povestea a început chiar de ziua Sfântului Ștefan, scrie infoactual.ro, când, invitat la ziua unui prieten, a auzit că unii vroiau să plece în America. De aici a început calvarul, iar Mitică a fost acuzat de „nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. Securitatea avea să-i facă cel mai mare rău din viață.

“Că eu n-am ştiut că ăia vor să fugă din ţară? «N-am ştiut”

„Eram la nişte vecini, de un Sfântul Ştefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povesteşti la întâlnirile astea tot ce-ţi trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Îţi dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă.

După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate. Că eu n-am ştiut că ăia vor să fugă din ţară? «N-am ştiut». Că au trimis o scrisoare la Ambasada Americii, n-am ştiut? «Nu, n-am ştiut». «Aţi discutat lucrurile astea între voi; n-ai auzit?». «Nu». «N-ai auzit… Lasă că-ţi spunem noi. Uite că noi ştim!»”, a povestit Mitică Popescu într-un interviu pentru Mediafax.

“Ne-au mutat, însă, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb”

E greu de spus în cuvinte prin ce a putut să treacă, dar a reușit să învingă orice durere și să supraviețuiască coloniei de muncă de la Periprava. Un loc unde au murit foarte mulți deținuți din cauza epuizării și a lipsei de alimentație.

„După arestare, o perioadă nu ne-au scos la muncă. Aşa era atunci. În vară, prin iunie, ne-au mutat, însă, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb. E drept că n-am stat acolo decât vreo trei luni, până în septembrie.

Pe urmă, ne-a mutat iar, în Balta Brăilei, la Salcia, într-o colonie de muncă – am lucrat la dig, la canalele de desecare. La Salcia am stat până în noiembrie 1961, când m-au eliberat”, a relatat în trecut Mitică Popescu.