Simona Ionescu / Redactor Șef
Palatele regelui Farouk al Egiptului ascundeau o colecție șocantă. Când regimul său s-a prăbușit, în palatele abandonate a fost descoperită inclusiv o colecție enormă de materiale pornografice. Despre aceasta s-a spus că ar fi una din cele mai ample la nivel mondiaș.
Puțini regi ai secolului XX au avut o biografie atât de spectaculoasă și contradictorie precum Farouk I al Egiptului, care a murit la doar 45 de ani, după o cină târzie într-un restaurant din Roma.
Pentru unii contemporani, era un monarh preocupat de modernizarea țării și de consolidarea independenței egiptene. Pentru alții, devenise simbolul unei elite regale izolate de problemele populației: făcea cheltuieli extravagante, colecții compulsive, era dependent de jocuri de noroc. A fost implicat în scandaluri de familie și a dus o viață personală care ajunsese în presa internațională. La sfârșitul domniei sale, problema nu mai era doar caracterul regelui. Regimul monarhic însuși își pierduse credibilitatea.
În iulie 1952, ofițerii egipteni au preluat puterea. Farouk I a abdicat și a plecat în Italia la bordul iahtului regal Al-Mahrousa, lăsând în urmă tronul, palatele și o colecție de obiecte care avea să alimenteze timp de decenii legenda sa.
Farouk s-a născut la Cairo, la 11 februarie 1920, fiul regelui Fuad I și al reginei Nazli Sabri. A fost pregătit pentru tron încă din copilărie. În adolescență a fost trimis în Marea Britanie pentru educație militară, însă moartea bruscă a tatălui său, în 1936, i-a schimbat destinul. S-a întors în Egipt și a devenit rege. Avea doar 16 ani.
În primii ani, puterea efectivă a fost exercitată în cadrul unui regim de regență, până când Farouk a devenit monarh cu puteri depline. În 1936, Egiptul și Marea Britanie au semnat un tratat care a reorganizat relațiile dintre cele două țări, iar în anii următori Farouk a susținut măsuri care au contribuit la consolidarea instituțiilor statului egiptean. Domnia sa avea să dureze până în 1952.
Farouk a moștenit o problemă pe care nu avea cum să o rezolve ușor: Egiptul era formal independent, dar influența britanică rămânea enormă. În timpul domniei sale, politica egipteană a fost marcată de confruntarea dintre monarhie, partidele politice, naționaliști și Marea Britanie. Farouk a încercat să-și consolideze poziția și să reducă influența străină. Surse oficiale egiptene îi atribuie măsuri privind educația, sănătatea, administrația și dezvoltarea industrială; bugetul educației, de exemplu, a crescut considerabil în timpul domniei sale.
Dar imaginea monarhiei era afectată tot mai mult de privilegiile curții. Iar Farouk însuși avea să devină principala figură a acestei contradicții.
Regele Farouk I colecționa aproape orice. Ceasuri, automobile, bijuterii, monede, timbre, obiecte de artă și antichități – lista era lungă. Pasiunea pentru colecții a devenit atât de cunoscută încât presa vremii și biografii ulteriori au transformat-o într-una dintre trăsăturile definitorii ale regelui.
Printre obiectele care i-au alimentat reputația s-a numărat și un episod celebru legat de Winston Churchill. Potrivit relatărilor biografice, Farouk i-ar fi sustras lui Churchill ceasul în timpul unei întâlniri, într-un moment în care regele își exersa talentul pentru ceea ce astăzi am numi o farsă de buzunare. Episodul a rămas una dintre cele mai cunoscute anecdote despre el.
Dar colecționarea obiectelor rare avea să capete o dimensiune mult mai neobișnuită după căderea monarhiei.
Când Farouk a părăsit Egiptul, bunurile rămase în palatele sale au devenit subiect de curiozitate publică. Printre ele se afla o colecție enormă de materiale pornografice.
Surse biografice și relatări despre căderea monarhiei menționează explicit această colecție, care a devenit ulterior una dintre cele mai faimoase povești despre Farouk.
De aici provine și afirmația repetată până astăzi că Farouk ar fi deținut „cea mai mare colecție de pornografie din lume”.
În presa anilor ’50, pornografia era folosită foarte intens pentru a construi imaginea unui rege decadent.
Cea mai solidă mărturie despre colecție e din presa americană din august 1952, imediat după abdicarea lui Farouk. Articolele relatează că autoritățile au deschis palatele Abdeen, Koubbeh și Montazah pentru ziariști, iar aceștia au fotografiat ceea ce era descris drept o „vastă colecție pornografică”. În cele trei palate au fost găsite: fotografii alb-negru cu caracter sexual; cărți poștale erotice sau pornografice; tablouri și statui cu nuduri, inclusiv reprezentări în poziții sexuale; obiecte erotice și obiecte decorate cu imagini sexuale.
Mai mult, în dormitorul lui Farouk a fost găsită și o listă cu adresele a 56 de femei.
Un reportaj contemporan al revistei Time, din 1952, descrie mai concret interiorul palatului. În dormitor apar menționate fotografii de tip „glamour”, fotografii color cu nuduri, unele prezentate în mici dispozitive de vizualizare, precum și „trick photographs” care, prin manipularea imaginii, produceau efectul unei dansatoare care se dezbracă / se mișcă. În birou erau picturi și statuete cu nuduri.
Un alt articol, din presa egipteană, menționează și că biblioteca lui Farouk conținea, în secțiunea de artă, imagini cu tematică sexuală pe care autoritățile le considerau atât de obscene încât circulația lor era ilegală. Biblioteca avea numeroase cărți despre sex, cu glume și subiecte sexuale.
Circulă afirmația că Farouk ar fi avut „sute de mii” de fotografii pornografice, împreună cu cărți poștale, calendare, cărți de joc și chiar obiecte cotidiene cu imagini pornografice.
În februarie 1954, după începerea licitațiilor bunurilor regale, Le Monde relata chiar că oficialul însărcinat cu sechestrarea bunurilor regale, colonelul Mahmoud Younes, oferea cumpărătorilor importanți posibilitatea de a vedea „colecțiile secrete” de obiecte pornografice ale lui Farouk. Scopul declarat era să demonstreze, în termenii autorităților de atunci, „gusturile” fostului rege.
Printre obiectele pornografice se regăsesc pachete de cărți de joc, cărți poștale, calendare, diverse obiecte decorate cu imagini pornografice, inclusiv ceasuri, pahare și tirbușoane cu caracter erotic.
Viața sentimentală a regelui a contribuit la aceeași imagine a monarhuluid ecandent, care s-a interesat de prorpiile plăceri în detrimentul populației.
Prima sa căsătorie a fost cu Safinaz Zulficar, devenită regina Farida. Cei doi au avut trei fiice, însă mariajul s-a încheiat prin divorț.
În 1949, Farouk s-a căsătorit cu Narriman Sadek. Ea i-a dăruit un fiu, Fuad, dar nici această căsătorie nu a rezistat.
Presa internațională era fascinată de viața personală a regelui, iar în anii de după război imaginea lui Farouk s-a legat din ce în ce mai mult de lux, femei, automobile, obiecte de valoare și nopți petrecute în locuri exclusiviste. Dar problemele monarhiei nu se rezumau la viața privată a regelui.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Egiptul a fost o piesă strategică importantă pentru britanici. Relația dintre Farouk și reprezentanții britanici era complicată. În Cairo, prezența britanică era omniprezentă, iar problema suveranității naționale devenea tot mai importantă pentru populație.
În 1942, tensiunile au atins un moment dramatic când ambasadorul britanic Miles Lampson a exercitat presiuni asupra regelui pentru formarea unui guvern favorabil britanicilor. Episodul a rămas în memoria politică egipteană drept unul dintre exemplele cele mai clare ale limitelor independenței monarhiei. Farouk avea să nu uite niciodată această umilință.
Un alt moment decisiv a fost războiul arabo-israelian din 1948. Egiptul a intrat în război alături de alte state arabe, însă rezultatul a fost dezamăgitor pentru opinia publică. În armată s-a acumulat furie. Ofițerii tineri au început să considere că monarhia, corupția, influența străină și problemele administrative ale țării făceau parte din aceeași criză.
Printre ei se afla un grup care avea să schimbe definitiv istoria Egiptului.
În 1952, Mișcarea Ofițerilor Liberi, asociată cu Gamal Abdel Nasser și Muhammad Naguib, a lansat lovitura de stat care avea să distrugă vechiul sistem politic. Farouk a încercat inițial să reziste. Dar poziția sa devenise imposibilă. La 26 iulie 1952, regele a abdicat în favoarea fiului său, care a devenit nominal Fuad al II-lea. Copilul avea doar câteva luni. Monarhia mai exista formal, dar puterea reală se afla deja în mâinile revoluționarilor.
Farouk a urcat la bordul iahtului regal Al-Mahrousa și a plecat din Egipt. A început astfel una dintre cele mai bizare perioade ale vieții sale: exilul european.
După plecarea din Egipt, Farouk a ajuns în Italia. La 30 iulie 1952, la doar câteva zile după abdicare, a susținut o conferință de presă pe insula Capri. Acolo a insistat că nu mai era un om bogat și că nu părăsise Egiptul cu o avere uriașă. Declarația era contrazisă însă de stilul său de viață.
Time relata că Farouk ocupa întregul etaj al unui hotel de lux din Capri: 27 de camere, 15 băi, avea sală de mese privată și lift, costul fiind estimat la aproximativ 500 de dolari pe zi pentru el și anturajul său. Astăzi, suma ar fi echivalentă cu 6.300 de dolari.
În octombrie 1952, autoritățile egiptene l-au acuzat de trădare, însă Italia nu l-a extrădat. Farouk nu mai era rege, dar în Italia continua să trăiască precum unul.
În exil, Farouk s-a stabilit în Italia, petrecând o mare parte a timpului la Roma. Acolo a devenit o figură familiară în restaurante, cluburi și pe Via Veneto. Presa l-a supranumit „King of the Night” – Regele nopții.
Farouk frecventa restaurante și localuri de noapte, era înconjurat de actrițe și vedete și continua să cheltuiască sume exorbitante pe haine, bijuterii, mâncare și obiecte de lux. Imaginea era aproape cinematografică: un fost rege, fără tron, dar încă înconjurat de privilegiile vechii sale lumi. În același timp, corpul său devenea tot mai masiv. Regele devenit obez a început să se confrunte cu probleme de sănătate în timp ce excesele alimentare erau parte din relatările despre ultimii săi ani.
La 18 martie 1965, Farouk avea 45 de ani. În acea noapte se afla la restaurantul Île de France, din Roma. A luat o cină târzie care a inclus stridii, miel, desert și fructe. După masă, în timp ce fuma un trabuc, i s-a făcut rău și s-a prăbușit. A fost transportat la spital, unde a murit.
Moartea a generat imediat speculații. S-a vorbit inclusiv despre posibilitatea ca Farouk să fi fost otrăvit de serviciile secrete egiptene. Dar această teorie nu a fost niciodată demonstrată. Și nici nu a existat o autopsie oficială care să confirme otrăvirea.
Un alt detaliu devenit celebru este suma găsită asupra lui la moarte: relatări despre inventarul bunurilor sale menționează 155 de dolari cash, alături de obiecte personale și bijuterii. Contrastul era aproape simbolic: omul care fusese cândva regele Egiptului murise în exil, cu o avere regală dispărută și o sumă modestă în buzunar.
Este tentant să-l reducem pe regele Farouk I la caricatura unui rege obez, dependent de femei, mâncare, jocuri de noroc și colecții extravagante.
Istoria este însă mai complicată. Documentele oficiale egiptene îi atribuie realizări în educație, sănătate, administrație și industrie. În același timp, sursele istorice și presa vremii consemnează corupția, crizele politice, influența britanică și imaginea tot mai proastă a curții.
În fond, Farouk nu a fost singurul responsabil pentru criza care a dus la revoluția din 1952. Dar a devenit simbolul ei. Și apoi au venit poveștile familiei, căci drama nu s-a încheiat cu abdicarea lui. Familia regală egipteană a continuat să producă povești extraordinare.
Sora lui Farouk, Fawzia, a devenit regina Iranului după căsătoria cu Mohammad Reza Pahlavi, viitorul șah al Iranului.
O altă soră, Fathia, s-a căsătorit împotriva voinței lui Farouk cu Riad Ghali, un creștin copt care nu făcea parte din aristocrație. În 1950, Farouk a luat măsuri împotriva surorii sale, retrăgându-i titlul și drepturile asociate familiei regale. Presa internațională a relatat atunci conflictul dintre rege, mama sa Nazli și Fathia.
Povestea avea să se termine tragic.În 1976, Fathia a fost ucisă la Los Angeles de fostul ei soț, Riad Ghali, care apoi a încercat să se sinucidă. Cazul a pus capăt uneia dintre cele mai dramatice povești ale familiei lui Farouk.
Farouk a fost ultimul rege efectiv al Egiptului. Fiul său, Fuad al II-lea, a fost proclamat rege când era încă bebeluș, dar monarhia a fost abolită în 1953, înainte ca el să poată exercita vreodată puterea. Dinastia Muhammad Ali, care condusese Egiptul timp de generații, dispărea astfel de pe scena politică.
Foto: Instagram
Citește și: Ultima prințesă a Imperiului Otoman. A trăit în exil și a murit singură
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
