„Fotograful Revoluției” le arată tinerilor cum se protesta acum 35 de ani. Imagini inedite

„Fotograful Revoluției”, Constantin Duma, le arată tinerilor cum se protesta acum 35 de ani. El pune pe simezele UVT Art Center din Timișoara nu mai puțin de 100 de imagini șocante, din timpul Revoluției Române din decembrie 1989.

Majoritatea sunt alb-negru, așa cum se „trăgea” în epoca respectivă, după cum spun fotografii. Puținele imagini în culori vin să adâncească și mai mult povestea pe care a conturat-o unul dintre cei mai longevivi fotoreporteri din România.  Amintim că recent, maestrul Duma a fost premiat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

„Fotograful Revoluției” le arată tinerilor cum se protesta la Revoluție

Intitulată „Libertate 1989: Timișoara – 35 de ani de la Revoluție”, expoziția curatoriată de lectorul Mădălin Mărienuț va fi deschisă publicului între 10 decembrie și 7 ianuarie, la UVT Art Center, pe strada Oituz nr. 4, lângă Facultatea de Arte și Design.

Expoziția cuprinde o selecție de fotografii care surprind momente esențiale ale desfășurării Revoluției Române la Timișoara, de la curajul manifestanților care au înfruntat regimul opresiv, până la pierderile umane care au marcat zilele tulburi din decembrie 1989.

Constantin Duma a ascuns aparatul ca să fotografieze

Constantin Duma face fotografii de peste 50 de ani. Jumătate din cariera sa a fost fotoreporter al agenției naționale de presă, Agerpres, și a devenit cunoscut în țară și peste hotare. A început să fotografieze din timpul liceului, pentru ziarul din Marghita, iar apoi lucrurile au evoluat spre cariera pe care o are astăzi. Avea 34 de ani când a izbucnit Revoluția, în 1989.

El a rememorat cum a fost în acele zile. Gândul despre misiunea sa de fotojurnalist, care trebuia să iasă pe teren și să documenteze ceva ce unui om, de regulă, i se poate întâmpla o singură dată în viață, a avut întâietate în fața ideii că era periculos, că se trăgea și oamenii mureau în fața lui.

Mulți îl întreabă ce l-a motivat? „M-a determinat să merg acolo faptul că simțeam că se întâmplă ceva istoric. Și acum, dacă auzi o sirenă pe undeva și nu știi ce este, ajungi acolo și fotografiezi întâi. Aici e ca în dragoste: prima dată fotografiezi și apoi vezi ce a ieșit”, spune fotoreporterul Constantin Duma.

La Revoluție, a fotografiat de multe ori pe ascuns. „Fotografiam din hanorac. Scoteam aparatul, făceam două poze, repede, și îl băgam înapoi. Mergeam acasă și ascundeam filmele, pentru că te așteptai oricând la repercusiuni. Au urmat zile pline, zile cu spaimă, zile cu moarte.

Sub ochii mei a sfârșit, sub șenilele unui TAB – soldatul nu l-a zărit! – prima victimă colaterală a Revoluției, o femeie de vreo 50 de ani. A fost, pur și simplu, strivită. Fotografiam de unde puteam, când puteam, lăsam aparatul pe la prieteni, fugeam. Fugeam cu toții, ca iepurii. Știu că a meritat”, a rememorat fotoreporterul despre momentele de acum 35 de ani.

„Am scăpat pentru că erau niște muncitori care mă cunoșteau și au intervenit”

Într-un interviu mai vechi, și-a amintit de frica pe care o simțea în fiecare secundă. „În 20 decembrie 1989, de exemplu, eram în Piața Operei și am fotografiat cu mare frică. Am urcat la un moment dat pe o balustradă și am fotografiat un grup de cinci oameni. M-au văzut, m-au dat jos de acolo și m-au bătut bine! Am scăpat pentru că erau niște muncitori care mă cunoșteau și au intervenit pentru mine”, a mai spus „fotograful Revoluției”.

Surse foto: Constantin Duma, Adrian Pîclișan