Cei care i-au fost aproape îi spuneau nea Jimmy. Pe Oana Pellea a ținut-o în brațe la botez și a fost fascinat de Radu Stanca. Regretatul Ion Besoiu a povestit la un moment dat despre bunicul „cu mustățile în furculiță” și tatăl, „ardeleanul pur sânge”, căruia nu i-a venit să creadă că are un fiu actor.
Genialul actor Ion Besoiu, regretatul maestru al scenei și ecranului românesc, a rămas în memoria publicului nu doar prin rolurile memorabile, de la căpitanul Anton Lupan din „Toate pânzele sus!” la personaje complexe din teatrul clasic, ci și prin felul cald, nostalgic în care vorbea despre rădăcinile sale ardelenești.
Tatăl lui Ion Besoiu, un extraordinar doinitor
Actorul, plecat dintre noi în ianuarie 2017 a împărtășit cu o sinceritate emoționantă amintiri de suflet despre tatăl și bunicul său, doi oameni simpli, dar de o integritate profundă, care au modelat spiritul său. Tatăl lui Ion Besoiu, Avram Besoi, era, așa cum îi plăcea fiului să spună, „fiu de plugar”.
Un om al pământului, dar înzestrat cu un har rar: era un povestitor înnăscut și un doinitor excepțional. Cânta extraordinar la fluier, iar glasul său purta melancolia și frumusețea Ardealului. „Când a murit, i-am pus fluierul alături în coșciug, să fie cu el…”, a mărturisit Ion Besoiu cu tandrețe.
Fratele lui Ion Besoiu a fost coleg de clasă cu marele Lucian Blaga
Ion Besoiu, alături de genialul Jean Constantin în filmul Toate pânzele sus. Sursă foto: Historia
Familia Besoiu era una unită, în care iubirea, râsul și poveștile curgeau firesc ori de câte ori timpul le îngăduia. Totuși, decizia fiului de a îmbrățișa meseria de actor l-a șocat profund pe acest „ardelean pur sânge”. Nu doar Ion, ci și fratele său, Avram Besoi (nume purtat și de tată), au ales aceeași cale artistică.
Avram, coleg de școală primară cu marele Lucian Blaga, a avut un destin marcat de rigorile vremurilor: a luptat pe frontul din Rusia în Al Doilea Război Mondial, a fost ulterior exclus din Partidul Comunist, dat afară din armată și nevoit să lucreze ca vatman pe tramvai.
Prenumele Avram, atât de răspândit în familiile ardelene, avea o explicație simplă și profundă: nu putea fi maghiarizat în perioada dualismului austro-ungar, devenind astfel un simbol al rezistenței identitare.
Bunicul lui Ion Besoiu, prototipul ardeleanului cinstit
Dar figura care a rămas întotdeauna un far pentru Ion Besoiu a fost bunicul său, Nicolae Besoi, „moșu-meu”, cum îi spunea cu dragoste și respect.
„Pe bunicul meu, pe moșu-meu cum îi zic eu, îl chema Nicolae Besoi… Fără u la sfârșit. Acest «u» a apărut de la «u»-ul mut, care se auzea în pronunție. O formă care a dispărut”, explica actorul cu amănuntele acelea fine care trădează o observație atentă asupra limbii și tradiției.
Nicolae Besoi era, în ochii nepotului, un prototip al ardeleanului cinstit: un om cu rădăcini adânci în pământul țării, pentru care cinstea și ordinea erau valori supreme. Purta mustăți „în furculiță”, acele mustăți lungi, răsucite elegant, care deveniseră emblemă a unei anumite masculinități tradiționale ardelenești.
Și a rămas pentru Ion un „exemplu strălucit de spirit ardelenesc”. „Spune-mi și mie, cum să nu fii mândru de Ardeal, așa cum sunt eu, cum a fost tata, sau moșu meu?”, se întreba retoric actorul, cu mândrie.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
