Laurențiu Damian, tatăl regizorului serialului Clanul, și-a riscat cariera ca să facă un film despre Maria Tănase. L-au interzis comuniștii

Cu o durată de 45 de minute, filmul realizat de Laurențiu Damian (regie), tatăl lui Anghel Damian, regizorul serialului Clanul de la PRO TV, în anul 1986 la Studioul Sahia, a fost interzis de cenzură timp de 4 ani. Abia după Revoluție, filmul a putut fi difuzat. În 1990, a primit Premiul UCIN şi Premiul pentru cel mai bun film documentar la Festivalul Filmului de la Costineşti.

Dacă nu venea  Revoluția din decembrie 1989, filmul nu ar mai fi fost văzut de public, și vă întrebați, de ce. Comuniștii l-au interzis pentru îndrăzneala de a o pune într-o lumină prea strălucitoare pe artista care, din punctul lor de vedere, trebuia să fie trecută cu vederea, chiar scoasă din istorie. Regizorul de asemenea a fost „retrogradat” pentru faptele sale, și mutat pe un post de electrician.

Familia Damian, o familie cu mult talent în lumea filmului

Pe Anghel Damian îl știe o țară întreagă. Actorul tânăr, care e iubitul lui Theo Rose, e regizorul serialului fenomen de la PRO TV, Clanul. Acesta a depășit orice așteptări în materie de audiențe, fiind cel mai urmărit serial de televiziune din România, în acest moment. Talentul cu care regizează și cum imaginează scenariul, pentru că el este, în egală măsură și co-autor al scenariului, l-a transformat pe tânărul actor Anghel Damian într-unul dintre cele mai proeminente vedete din zona de producție de televiziune.

În cazul lui, se poate spune că talentul se moștenește. Părinții lui sunt în egală măsură celebri. Mama, Anca Damian, este cineastă, regizoare, producătoare, scenaristă și operatoare de imagine, cel mai bine cunoscută publicului larg ca fiind autoarea filmului Crulic – Drumul spre dincolo, realizat în 2011, film care narează poetic-cinematografic cazul Crulic.

În 2008, a realizat primul ei lungmetraj în calitate de regizoare, scenaristă și producătoare, Întâlniri încrucișate, o poveste pe mai multe nivele care l-a determinat pe Jay Weissberg să afirme în celebra revistă Variety „fiți cu ochii pe Anca Damian”. Filmul a fost selectat în festivaluri de film internaționale, precum Busan, Chicago, Goa, Cottbus, Goteborg și Roma.

În 2012, al doilea lungmetraj al Ancăi Damian ca regizoare, scenaristă și producătoare, Crulic – Drumul spre dincolo, a produs mare impact pe scena internațională. Au urmat alte lungmetraje, toate aplaudate de critici și public. Mai amintim doar că Anca Damian a primit Premiul Mirada Internacional la Madrid IFF 2018 – Platforma Noilor Realizatori, fiind catalogată de organizatori „un creator total, un adevărat punct de referință și o sursă de inspirație de necontestat pentru noii regizori”.

Tatăl lui Anghel Damian, reper în cinematografia românească, de zeci de ani

Tatăl lui Anghel Damian este celebrul regizor și scenarist Laurențiu Damian, profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București și, de 10 ani, președintele Uniunii Cineaștilor din România. De peste trei decenii formează profesioniști la UNATC, și e evident că i-a servit drept exemplu și unicului său fiu, Anghel.

E de amintit că Laurențiu Damian a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L Caragiale”, Secția Scenaristică și Regie, cu media 10. A făcut cursuri de specializare în filme documentare și de televiziune atât în țară, cât și în străinătate. În 2003 a devenit Doctor Magna cum laude în Cinematografie și Media. Este profesor universitar doctor al UNATC și membru din 1990 al Senatului UNATC.

Laurențiu Damian și-a riscat cariera cu filmul Maria Tănase

La mijlocul anilor 1980, Laurenția Damian și-a pus cariera-n cui. Obligat. Partidul a fost așa de ofensat de filmul documentar pe care îl realizase la studioul Sahia despre Maria Tănase, încât nu numai că a interzis filmul, dar l-a „retrogradat” disciplinar. Ne putem imagina ce scandal imens a fost atunci când filmul a ajuns pe masa cenzorilor! Aceștia au tăiat așa de multe scene considerate indezirabile încât, așa cum s-a povestit ulterior, proiecționistul nu a mai putut lipi pelicula să încropească ceva.

Portretul Mariei Tănase, realizat de regizorul Laurenţiu Damian, a fost conside­rat de tovarăşi „decrepit”.

Un documentar salvator pentru o mare artistă

Într-un interviu din 2008 pentru Jurnalul.ro, regizorul Laurențiu Damian a povestit cum a construit documentarul. Imaginea Mariei Tănase era conturată prin mărturiile celor care au cunoscut-o îndeaproape. Printre ei, Gică Petrescu, actriţa Aurora Şotropa, compozitorul Henry Mălineanu, sora Aurelia Tănase,  cea considerată „rivala” ei, Ioana Radu, şoferul personal al Mariei. „Erau oameni din medii şi cu preocupări diverse. Fiecare intervievat mă trimitea la un altul care mi-ar putea povesti. A rezultat un documentar de 46 de minute”, îşi amintește regizorul.

Când i-a venit ideea realizării filmului a constatat că studioul avea doar 4 înregistrări cu Maria Tănase. Două concerte, cântecul „La Moşi” şi înmormântarea. „Sentimentul era despre o lume care dispare, despre o lume abandonată, la fel ca Maria”, povestea Damian în același interviu. El a vrut să o păstreze pe Maria Tănase, să facă ceva ca nimeni să nu o uite. A făcut filmul.

Apoi a urmat vizionarea pentru a fi aprobat pentru proiecția în cinematografe. Nu a trecut de prima vizionare a cenzorilor. Au urmat altele. „A fost vizionat de peste 50 de ori în şase luni. De fiecare dată mi s-a spus că e interesant, dar tot re­fuzat a fost. Aslep, proiecționistul de la Sahia, nici nu mai putea lipi pelicula cu bandă adezivă de câte ori fu­sese tăiat şi derulat”, a mai rememorat regizorul.

Regizorul, retrogradat șase luni ca electrician

„Filmul aduce un mare deserviciu privighetorii cântecului ro­mânesc, prezentând o ima­gine decrepită a acesteia. Este un film sumbru, cu oameni bătrâni şi bolnavi care vor­besc despre Maria Tă­nase, în loc să prezinte lanuri de grâu şi câmpuri înverzite deasupra cărora să cânte privighetorile” – așa a sunat motivația oficială pentru interzicerea filmului.

Aceasta a fost semnată de „tov. Dulea”, mai arată sursa citată. Dulea era cenzorul șef, tartorul cenzurii din cultură.

Pentru în­drăz­neala sa, de a face un film care contravenea politicii de stat, regizorul Laurențiu Damian  a fost retrogradat timp de şase luni, oferindu-i-se un post de electrician, tot în cadrul studioului Sahia. În ciuda cenzurii și a temerilor care persistau, regizorul a reușit să păstreze prima versiune a filmului documentar.

Maria Tănase o viață libertină, care a deranjat pe mulți

Supranumită de contemporanii ei „privighetoarea României”, Maria Tănase s-a născut la București, pe 25 septembrie 1913. A debutat pe scena teatrului de revistă Cărăbuş, condus de celebrul actor Constantin Tănase, la vârsta de 21 de ani, în 1934. Ghidată de dramaturgul Tudor Muşatescu a înregistrat cântece în special din zona Olteniei, de unde era originar tatăl său.

Cariera sa propriu-zisă a început în anul 1938, când a prezentat un program de piese folclorice într-o emisiune radiofonică. Marele istoric Nicolae Iorga a supranumit-o „pasărea măiastră a cântecului românesc”.

A avut parte de o carieră de succes și o viață în care a iubit cu patimă. Se spune că marea ei iubire a fost Constantin Brâncuși, dar s-a iubit și cu alți bărbați celebri. Unul dintre ei a fost tânărul, pe atunci, Sergiu Celibidache, marele dirijor de mai târziu, iar altul, Ben Smith, supranumit „regele aluminiului din SUA”.

Maria Tănase nu a fost ferită de momente dramatice. Comuniștii nu au iubit-o, dar nici legionarii, înaintea lor. În anul 1940, Garda de Fier a distrus toate discurile Mariei Tănase, sub pretextul că acestea ar fi distorsionat folclorul românesc autentic. Fumătoare înrăită, Maria Tănase s-a stins din viață din cauza un cancer la plămâni, la 22 iunie 1963, la ora 14.10, la Spitalul Fundeni. Încă nu împlinise 50 de ani.

Sursa foto: Folclor Românesc, Facebook