Simona Ionescu / Redactor Șef
Diferența uriașă de vârstă de circa 25 de ani, traiul forțat al Mariei Voichița la curtea domnitorului Ștefan cel Mare și trecerea de la statutul de captivă la cel de soție legitimă au alimentat numeroase interpretări.
Maria Voichița s-a născut în 1457 la Târgoviște și a fost singurul copil al voievodului muntean Radu cel Frumos și al soției lui, Maria Despina. În noiembrie 1473, după un conflict între Moldova și Țara Românească, familia ei a fost luată ostatică de către Ștefan cel Mare. Maria Voichița și mama ei, ajunse la curtea moldoveană, au fost date în grija celei de-a doua soții a lui Ștefan, Maria de Mangop.
Astfel, Voichița a intrat în cercul intim al curții Moldovei, dar nu ca o aliată, ci ca prizonieră. După cum sugerează mai multe izvoare istorice, frumusețea tinerei (ea avea aproximativ 16 ani) l-ar fi atras pe domnitor, declanșând ceea ce urma să devină o poveste controversată.
Potrivit relatărilor istorice, Maria Voichița l-ar fi „cucerit” pe Ștefan în scurt timp, vârsta venerabilă a domnitorului (aproximativ 40 de ani) versus tinerețea Mariei, face ca această relație să pară una pe muchie de cuțit. Se spune că, timp de circa patru ani, Voichița a fost amanta lui Ștefan cel Mare, în paralel cu căsătoria oficială a domnitorului cu Maria de Mangop. Din această perioadă există speculații conform cărora ar fi existat o „manipulare psihologică”: Maria Voichița ar fi folosit farmecele și influența pentru a slăbi poziția rivalei ei, Maria de Mangop.
În această perioadă au circulat numeroase speculații: unii istorici vorbesc despre o formă subtilă de influență și presiune psihologică, prin care Voichița ar fi reușit să slăbească poziția rivalei.
Rivalitatea dintre cele două femei este evocată în mai multe surse drept una intensă, iar unii autori merg până la a sugera că tensiunile ar fi contribuit la declinul și moartea Mariei de Mangop.
În multe dintre lucrările populare (inclusiv în stilul narativ al lui Constantin Gane), Maria Voichița este portretizată drept cea care „i-a sucit mințile” voievodului: imaginea unei domnițe vulnerabile devine una a unei femei cu un destin intenționat, ambiții și strategie.
În analiza lui C. Gane, episodul legat de Maria Voichița este plasat în contextul căsătoriei lui Ștefan cel Mare cu Maria de Mangop, prezentată ca o uniune mai degrabă politică decât una din afecțiune. Autorul o descrie pe Voichița drept o lovitură timpurie în destinul Mariei de Mangop, iar pierderea moștenirii acesteia ar fi fost momentul în care Ștefan își lasă la vedere adevărata atracție pentru tânăra Voichița. Despre această situație, Gane notează:
„FAMILIA LUI STEFAN CEL MARE
Căsătoria aceasta nu numai că dădea Domnului Moldovei şi întregei țări o deosebită vază, venită dela strălucirea neamului împărătesc al Comnenilor, cît mai ales dădea lui Ştefan posibilitatea de-a pune cîndva stăpînire pe Mangop, prin drept de moştenire. În adevăr, tatăl Mariei, Olobei Comnen, fiind bătrîn, la moartea lui ținutul Mangopului urma să se împartă între fiul său, Isac şi fata lui, Maria. Iar Ştefan, a cărui politică a fost mereu ațintită asupra mării, care se luptase cu atîta înverşunare pentru menţinerea Kiliei şi a Cetății Albe, nu putea decît să rîvnească la această posesie bizantină din peninsula Crimeiei, ale cărei coaste erau stăpînite de Genovezi, cu care comerțul nostru întreţinea strînse legături.
Nunta lui Ștefan cu Maria Comnen se făcu la Suceava, în ziua de 24 Septembrie 1472.
Această căsătorie nu fu mult mai norocoasă decît precedentele. Convieţuirea Mariei cu Ștefan fu scurtă şi fără noroc. Trei ani după sosirea acestei odrasle împărăteşti în meleagurile noastre, Turcii atacară Crimeia, supuseră pe Han, puseră stăpînire asupra Caffei şi Mangopului și omorîră pe ultimii Comneni de acolo, pe Isac, fratele Mariei, şi pe Alexandru, un văr de-al ei. Această nenorocire familială se lega în curînd de alta, mai grozavă pentru Maria, nenorocirea casnică. Trebue să se fi petrecut în cetatea din Suceava, pe vremea aceea, o grozavă dramă, și multe lacrimi trebue să fi curs în cămara Doamnei. Ştefan cel Mare ţinea mai de mult acuma, la curtea lui din Suceava, două femei prizoniere, pe doamna Maria, nevasta lui Radu cel Frumos al Munteniei, și pe fiica lor Maria Voichița.
Le avea la curte la dînsul dinainte chiar să se fi însurat cu Maria de Mangop, cu un an înainte, din 1471, cînd înfrînsese el pe înverşunatul său duşman, Radu, voevodul Munteniei. Îl bătuse lîngă Bucureşti, la Soci, în Martie 1471, şi-i nimicise oştirea, încît acesta, în graba lui de a trece mai repede Dunărea, își părăsise în capitală soţia, fata şi întreaga lui avere. Ștefan puse stăpînire pe bogăţiile lui Radu, iar pe femei le luă cu el la Suceava, prizoniere.
Maria Voichița pare a fi moştenit frumuseţea tatălui ei Radu, supranumit cel Frumos. Cu timpul, crescînd fata sub ochii lui Vodă, acolo în cetatea Sucevei, s-a îndrăgostit Ștefan de ea. Cînd Turcii cuceriră Mangopul, omorînd pe Isac Comnen, Ştefan, pierzînd nădejdea ce întreţinea de-a fi cîndva stăpânul acelui ținut din Crimeia, se înstrăină de soţia lui Maria, la dragostea căreia se vedea că ţinea mai puțin decît la zestrea ei, răpită de Turci. Că s’ar fi despărţit Stefan de Maria Comnen, după cum spune Xenopol, şi că s’ar fi reînsurat chiar în acel an, 1475, cu Maria Basarab, fata lui Radu cel Frumos, nu poate fi adevărat. De nicăeri nu rezultă lucrul acesta. Din potrivă, d. Iorga ne spune că în anul următor, 1476, după bătălia dela Răsboeni, Ştefan Vodă fiind biruit de Turci şi umblînd o vreme fugar prin țară, Doamna lui, Maria din Mangop, rămasă în Suceava, se îngrijia că de săptămîni de zile era fără veşti dela bărbatul ei.
Dacă însă Ştefan nu se depărtase de ea, în tot cazul se înstrăinase. Ochii frumoşi ai celeilalte Maria, farmecele ei, îl subjugaseră. Și rivalitatea între aceste două femei, între Doamna și viitoarea Doamnă, durerea de a-şi vedea dragostea stingherită, de-a se vedea părăsită cînd tocmai avea mai multă nevoe de sprijin, de-o vorbă bună, din pricina doliului ei recent, aceste toate au dus de sigur în mormânt pe tînăra Domniţă de neam împărătesc. Ea moare în anul 1477, în luna Decembrie, în postul Crăciunului, după abia cinci ani de căsnicie. A îngropat-o Vodă Ştefan, cu alai şi cinste multă la mînăstirea Putna, noua lui ctitorie.
Ștofa cusută cu fir, care-i acoperă mormîntul, o arată moartă, îmbrăcată în scumpe haine domnești, cu coroana bizantină în cap şi cu armele Bizanţului cusute în colțurile stofei. Ştefan, fie că a vrut să fie un doliu cuviincios, fie că fata lui Radu cel Frumos era încă prea tînără, s’a însurat cu ea abia trei ani mai tîrziu, în 1480 2). Această din urmă căsnicie ţinu 24 de ani, pînă la moartea lui Ștefan, întîmplată la 1504. Doamna Maria-Voichița i-a supraviețuit 7 ani. A fost îngropată la Putna, alături de cealaltă soție, în anul 1511, în timpul domniei fiului ei Bogdan.”
Soția legitima a lui Ștefan cel Mare, Maria de Mangop, moare în 1477, eveniment care deschide calea oficializării relației cu Maria Voichița. În vara anului 1478, Ștefan și Maria Voichița se căsătoresc: el avea atunci în jur de 45–46 de ani, iar ea cam 21. Căsătoria a durat până la moartea lui Ștefan (1504), adică circa 24 de ani, cea mai lungă și ultima căsătorie a voievodului. Din această uniune s-au născut copii: un fiu, Bogdan al III-lea (cunoscut şi Bogdan-Vlad) și două fiice.
Astfel, Maria Voichița trece de la statutul de prizonieră la acela de doamnă a Moldovei, contribuind la consolidarea alianțelor, dar și la o schimbare importantă în viața privată a domnitorului.
Unii autori și publicistica populară susțin că Maria Voichița ar fi fost „marea iubire” a lui Ștefan: o relație care l-ar fi schimbat, l-ar fi „cumințit”, așa cum titlurile tabloidelor istorice o sugerează. Căsătoria oficială și nașterea copiilor sunt văzute ca dovezi de responsabilitate și angajament față de tânăra soție.
Diferența de vârstă, statutul de prizonieră și trecerea rapidă de la amantă la doamnă ridică semne de întrebare: nu este puțin probabil ca Maria Voichița să fi folosit poziția ei pentru a influența deciziile domnitorului. De asemenea, reticența de a divorța de Maria de Mangop după idila cu Maria Voichița indică faptul că interesul pentru averile și moștenirile acesteia (în special Crimeea, mangopul) a contat mult. Ipotezele privind starea psihologică a rivalelor, presiunea, invidie și suferință, pictează un tablou ce seamănă cu o telenovelă de curte și întăresc interpretarea că Maria Voichița ar fi folosit farmecele și situația pentru a-și atinge scopul.
Povestea dintre Ștefan cel Mare și Maria Voichița rămâne, chiar și după secole, una dintre cele mai captivante și controversate episoade din istoria Moldovei. Realitatea istorică (logodnă forțată, prizonierat, alianțe politice, căsătorii strategice) se amestecă cu portrete romantic-dramaturgice și interpretări literare.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
