La început a fost biserica din lemn a Mănăstirii Voroneț, arsă după anul 1472, iar Ștefan cel Mare a înlocuit-o cu una din zid după cuvântul lui Daniil, sihastrul retras în codrii Bucovinei.

Ștefan cel Mare, ocrotit de Sfântul Gheorghe

Primul hram al Mănăstirii Voroneț este al Sfântului Gheorghe, pentru că Ștefan cel Mare se așezase sub ocrotirea lui și toată viața a încercat să-i calce pe urme. De altfel, în tradiția iconografică bisericească, Sfântul Gheorghe este reprezentat pe un cal alb, iar domnitorul avea unul la fel.

În plus, sfântul Moldovei n-a purtat nici o luptă fără steagul care l-a înfățișat pe sfântul Gheorghe, biruitorul. Alegerea ca biserica să poarte hramul Sfântului Gheorghe nu a fost însă a domnitorului.

Pentru că biserica mică de lemn l-a avut ca ocrotitor, Ștefan cel Mare a păstrat tradiția. Domnitorul a donat schitului de lemn și două clopote, care și în zilele noastre chemă credincioșii la rugăciune și numele voievodului peste veacuri.

Rețeta albastrului de Voroneț rămâne și astăzi un mister

La o jumătate de secol de la ridicarea mănăstirii, destinul Voronețului va fi schimbat pentru totdeauna. Mitropolitul Grigorie Roșca a adăugat bisericii o nouă încăpere și a chemat pictori celebri al căror meșteșug a uimit o lume întreagă.

Dar pictura exterioară, cea din pridvor și chiar pridvorul au fost realizate la sfârșitul domniei fiului lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș, care se spune că ar fi ales pentru Voroneț culoarea albastră. Celebrul albastru de Voroneț obținut dintr-un pigment pe bază de azurit și alte minerale, a cărei rețetă exactă rămâne și astăzi un mister.

Această culoare domină scena Judecății de Apoi de pe peretele vestic, considerată una dintre cele mai impresionante reprezentări ale temei în arta creștină. Pictura, structurată pe mai multe registre, include imagini ale lui Dumnezeu, ale îngerilor, ale drepților și păcătoșilor, cu detalii care reflectă credințele și cultura epocii.

Din compoziția culorilor face parte și țuica de prune

Legenda spune că meșterii care zugrăveau biserica mănăstirii primeau butoaie cu țuică de prune, iar aceștia foloseau o parte din licoare pentru compoziția culorilor. Surprinzător este faptul că studiile de laborator au confirmat faptul că pe tencuiala Mănăstirii Voroneț s-au găsit urme de țuică.

Pe de altă parte, cercetătorii au arătat faptul că la baza celebrului albastru de Voroneț stă azuritul, un mineral de culoare albastră, adus din minele din China și Africa.

Icoane împărătești datând din perioada lui Ștefan cel Mare

Catapeteasma bisericii, o operă de artă sculptată și pictată, conține elemente din secolele XV-XVIII, reflectând continuitatea tradiției religioase. Printre cele mai valoroase piese se numără icoanele împărătești, datând din perioada lui Ștefan cel Mare, care îmbină influențe bizantine cu detalii locale.

În interiorul bisericii se află mormintele a două figuri marcante: mitropolitul Grigorie Roșca, decedat în 1570, care a contribuit la înfrumusețarea mănăstirii, și „părintele nostru David, al schimnicului Daniil”, duhovnicul lui Ștefan cel Mare.

Mormântul lui Daniil, situat în pronaos, este un loc de pelerinaj, sfântul fiind canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992 pentru viața sa ascetică și sfaturile oferite domnitorului.

Îngerii care strâng constelațiile de pe bolta cerească

Scena Judecății de Apoi de pe peretele vestic, pictată în 1547 sub îndrumarea mitropolitului Grigorie Roșca, conține elemente neobișnuite.

În registrul superior, sub cornișa acoperișului, apar cele 12 zodii, o reprezentare rară în iconografia creștină. Îngerii sunt arătați strângând constelațiile ca pe un pergament, simbolizând sfârșitul timpului, o abordare ce reflectă cunoștințele teologice avansate ale pictorilor moldoveni.

Școală de caligrafie și slavonie

Mănăstirea Voroneț a fost totodată și un centru cultural de prim rang în Moldova medievală, care a găzduit o scriptorie unde erau copiate manuscrise religioase. Un exemplu notabil este Tetraevanghelul din 1490, realizat de călugărul Pahomie, care se păstrează astăzi la Academia Română.

De asemenea, Codexul de Voroneț, descoperit în 1871 și Psaltirea de Voroneț din 1882 sunt traduceri ale Bibliei realizate în acest loc, de o importanță majoră pentru literatura română. Mănăstirea avea și o școală de slavonie, unde fiii boierilor și preoților învățau să devină copiști, preoți sau dieci pentru cancelariile domnești.

 

Citiți și:

Arheologii au găsit o grădină antică sub Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. O nouă confirmare a relatării biblice