Luigi Ionescu și povestea celebrei melodii ”Lalele, lalele”

Asculți o singură dată melodia ”Lalele, lalele”, iar refrenul îți rămâne în minte mult timp. Luigi Ionescu a interpretat acest cântec în anii ʹ50, iar numele său rămâne legat de această melodie. Avea o voce caldă, baritonală, plină de tandreţe şi de nostalgie.

Luigi Ionescu, povestea celebrei melodii ”Lalele, lalele”

Luigi Ionescu a fost o mare vedetă a vremurilor în care a trăit. I se spunea „Frizerul” din cauză că avea un păr bogat, cu o frizură perfectă ori de câte ori apărea.

Artistul a fost în mare vogă și a cântat cu mare succes mai multe șlagăre: ”Zorile”, ”Turturele”, ”E primăvară în ianuarie”, ”Femeia”, ”Marina, Marina”.

Însă, piesa care se ascultă și astăzi este ”Lalele, lalele”. Cântecul are o poveste incredibilă pentru publicul de astăzi.

Cântecul era ascultat nu numai în România, ci şi în străinătate. A avut succes din primul moment în care Luigi Ionescu a interpretat-o pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, iar acum a fost preluat și de tinerii interpreți.

Povestea celebrei melodii ”Lalele, lalele”

Iniţial, piesa se numea „Gagarin”, în cinstea sovieticului ajuns prin spaţiul cosmic, sub forma unui vals lent, pentru un spectacol al Teatrului de Revistă ”Tănase”. Valsul se numea “Gagarin” și spunea povestea primului om care a ajuns în Cosmos. Însă, melodia nu a avut priză la public. Luigi Ionescu a primit mai multe aplauze când a intrat pe scenă, decât după ce a cântat ”Gagarin”. Linia melodică  îi aparține lui Temistocle Popa, iar textul lui Aurel Storin.

Refrenul conţinea un cuvânt care în limba română este nemuzical, «Gagarin», iar ritmul acestui cântec nu este tocmai potrivit pentru generaţia tânără. În cele din urmă, s-a ajuns la versiunea deja celebră a “Lalelelor”.

Luigi Ionescu, biografia

Luigi Ionescu a murit pe 4 octombrie 1994, la 67 de ani. S-a născut la Pâncești, județul Bacău, pe 3 aprilie 1927. De mic, Luigi Ionescu a fost fascinat de pian. La 19 ani, participă la un concurs de tineret unde va fi remarcat de marii compozitori ai vremii care vor scrie pentru el.

Avea o voce caldă, baritonală, plină de tandreţe şi de nostalgie. La 24 de ani a fost angajat la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” unde a rămas timp de 36 de ani, până în 1987, când se retrage din activitate. La Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, Luigi Ionescu primea ropote de aplauze, apoi se retrăgea în garsoniera lui mică din cartierul Titan, acolo unde a și murit în 1994.

„O mie de viori “, „Signorina colombina“, „Mâinile tale“ sau „Turturele“ sunt melodii de neuitat interpretate de artistul neobosit Luigi Ionescu.

---

Formația Azur l-a făcut pe Mihai Bendeac să danseze pe masă