Marcel Iureș, amintiri din studenție. „Am vrut să fug ca mireasa în noaptea nunţii”

Unul dintre greii scenei și ecranului românesc, cu roluri solide obținute la Hollywood, Marcel Iureș este un personaj ieșit din tipare — un reper de calitate umană și talent – care răzbate nu numai prin rolurile sale, ci și prin felul de a fi.

În vârstă de 74 de ani, actorul Marcel Iureș a povestit publicului care-l apreciază despre cum i-au fost începuturile.

Povestea unui mare actor

Deși povestea lui Marcel Iureș începe într-un colț liniștit al Olteniei, el a ajuns să strălucească pe scenele lumii, fără să-și piardă vreodată rădăcinile.

S-a născut la 2 august 1951, în Băilești, județul Dolj, într-o familie modestă și muncitoare. Tatăl său a fost militar, iar mama – învățătoare. Acești oameni i-au transmis respectul pentru educație, seriozitate și cuvântul dat. Încă din copilărie, Marcel era un băiat curios și visător, fascinat de povești și de felul în care oamenii pot transmite emoții doar prin modul în care articulează cuvintele. Ca atare, teatrul l-a atras încă din adolescență.

În anii de liceu, a început să joace în spectacolele școlare și la Casa de Cultură din oraș. Profesorii i-au observat prezența scenică și vocea aparte, dar el însuși mărturisește că abia spre finalul liceului s-a gândit cu adevărat la actorie ca la o posibilă meserie sau carieră. După terminarea studiilor, a dat examen la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (actualul UNATC) și a fost admis.

„Am vrut să fug ca mireasa în noaptea nunţii”

În facultate, l-a avut profesor pe marele Marin Moraru, un model pe care l-a admirat profund. Despre acea perioadă și despre întâlnirea cu maestrul său, Marcel Iureș povestește cu emoție, amintirile fiindu-i încă vii.

„Eu am fost foarte emoţionat în perioada facultăţii, îmi admiram foarte tare profesorii, mai ales pe Marin Moraru, şi ne loveam de mari actori ai acelei perioade. Atunci funcţiona ideea de a te construi pe tine, de a te hrăni pentru eventualitatea unei situaţii în care să-ţi foloseşti persoana. Când m-am întâlnit cu Marin Moraru am vrut să fug ca mireasa în noaptea nunţii. Să fie un asemenea om lângă tine, senzaţia era că n-o să poţi să faci niciodată ca el. Ideea nu e să faci ca el, să faci ca tine, dar să fie ca el… E o formă de furt cu îngăduinţă, povesteşte Marcel Iureş despre începuturile meseriei lui. E o formă de haiducie relaţia maestru-discipol”, a rememorat Marcel Iureș într-un interviu.

După absolvire, în 1978, a fost repartizat la Teatrul Național din Cluj-Napoca, unde a jucat primele sale roluri importante. Apoi a venit la Teatrul Bulandra din București, unde a fost remarcat de regizori de marcă și a început să cucerească publicul cu intensitatea și profunzimea interpretărilor sale. Rolul lui Richard al III-lea a fost unul dintre momentele care i-au consacrat reputația de actor excepțional.

Coleg de platou cu Tom Cruise, Johnny Depp, George Clooney și Nicole Kidman

După 1990, Marcel Iureș a fost printre primii actori români invitați să joace în filme internaționale. A apărut în producții hollywoodiene precum „Mission: Impossible” (alături de Tom Cruise), „The Peacemaker” (cu George Clooney și Nicole Kidman) sau „Pirates of the Caribbean: At World’s End” (cu Johnny Depp).

Deși succesul din străinătate i-ar fi putut asigura o carieră complet occidentală, Iureș s-a întors acasă, convins că rădăcina lui artistică este în limba română și, mai ales, că rostul lui era aici.

„Aici am limba, rădăcina și sensul”, spunea el.

A deshis drumurile pe care merg acum mulți alți actori

În anul 1998, Marcel Iureș a fondat Teatrul ACT, primul teatru independent din România. L-a gândit din dorința de a oferi libertate și spațiu de expresie artiștilor. Acolo a montat spectacole devenite legendare, precum „Creatorul de teatru” și „Absolut!”, o adaptare după „Ivan Turbincă” de Ion Creangă.

De-a lungul carierei, Marcel Iureș a fost distins cu numeroase premii UNITER și a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios”, fiind considerat un adevărat ambasador cultural al României.

Dincolo de premii, decorații și recunoașterea oficială, marele actor rămâne un om modest, discret și profund, după cum o spun și o repetă toți cei care îl cunosc. A evitat mereu viața mondenă, preferând discreția, și a rămas un reper de demnitate și profunzime în cultura românească.

Foto: Adrian Pîclișan

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!