După divorțul părinților săi, Alain a devenit un copil dificil, greu de stăpânit. Nimeni nu s-a ocupat de educația lui, iar la școală nu i s-a înțeles răzvrătirea împotriva părinților care îl lipsiseră de afecțiunea lor. Trecea drept un copil problemă, un golănaș.

Într-o zi, după ce s-a bătut cu un băiat din școală a fost trimis acasă, fiind aproape de exmatriculare. În timpul liceului, hotărăşte cu încă un coleg de internat să fugă în America. Toată aventura lor s-a terminat la Poliţie.

Tatăl său vitreg hotărăşte să-l pună să muncească la fabrica de mezeluri unde avea să devină specialist în fabricarea cârnaţilor. La 16 ani, descoperă bicicleta şi îşi doreşte să devină ciclist. Dar, sătul de mezelărie, pleacă și se înrolează pentru Indochina, atras de exotismul afişelor.

Cinci ani trăiţi acolo, printre arme şi lupte, clănţănindu-i dinţii de frică, îl marchează profund. Părăseşte postul de santinelă la un moment dat şi totul se termină cu 45 zile de carceră. Va fi și sfârșitul armatei sale pe pământ străin.

„Cinematograful mi-a căzut în cap deodată!”

Alain Delon se întoarce la Paris, iar într-un bar o întâlneşte pe actriţa Brigitte Augier, care-l ia acasă să-i facă menajul. Nu stă prea mult în casa actriței. Tânărul Alain era atras de stradă, căci acolo era o lume unde se întâmplau atâtea. Se simțea atras de cei certaţi cu legea, le înțelegea spiritul rebel, ca și al lui. Mai târziu, în rolurile sale din filme, experiența aceasta l-a ajutat mult.

Dintr-odată este descoperit de soţia regizorului Yves Allégret, care căuta un tânăr arătos, pentru un rol în filmul “Când se amestecă femeia”. “Cinematograful, – mărturisea actorul mai târziu – mi-a căzut în cap deodată”.

De atunci, rolurile au început să vină spre el. Iar cu fiecare film făcut, Alain Delon devine cunoscut și o vedetă a cinemaului francez.

 „Gâsculiţa blondă cu fumuri de vedetă”

Alain Delon este cooptat pentru filmul „Christine”. O poveste de dragoste dintre un ofițer german și fiica unui muzicant. El era ofițerul Fritz, iar ea, o actriță din Austria, Romy Schneider, provenită dintr-o familie veche, aristocratică, cu ambii părinți actori.

Într-o zi, regizorul îl trimite să o aştepte pe Romy la aeroportul Orly din Paris, iar parola de recunoaștere era “Christine”. El îi văzuse filmele, însă ea nu-l cunoştea. El îşi imagina că se întâlneşte cu o “gâsculiţă blondă cu fumuri de vedetă”, după cum a mărturisit mai târziu. A întâlnit însă o pe fata timidă şi discretă.

Erau doi tineri frumoși pe un aeroport în forfotă. Alain, nițel arogant, i-a oferit buchetul de flori, care chiar îl stânjenea. Romy, caldă, fermecătoare, l-a sărutat. Acolo avea să înceapă povestea lor romantică din film, ce încet-încet avea să se transpună în viaţa lor.

Iubirea tânărului cuplu Alain-Romy a încântat Europa anilor ’50-’60, marcată de o atmosferă tulbure. Alain nu mai stătea printre vagabonzii Parisului, n-a mai alergat după fete, după ce a întâlnit-o pe Romy. Declara peste tot: „Romy e genul de fată cu care ai dori să te căsătoreşti”.

Romy Schneider rămâneîn Franșa și turnează film după film. Popularitatea îi creşte, este prezentă în toate marile reviste pariziene, succesul se revarsă peste ea. Orson Welles și Visconti îi oferă roluri în filmele lor. “Pentru mine Parisul înseamnă mai întâi Alain”, declara actriţa prin interviuri.

Cinci ani de logodnă, sfârșiți cu o tentativă de sinucidere

“Băiete, sunteţi prea tineri pentru mariaj”, i-a spus Magda Schneider lui Alain atunci când acesta o cere prima dată pe Romy de nevastă. Părinţii actriţei, grijulii pentru respectabilitatea lor burgheză, erau exasperaţi de bârfele scandaloase care circulau pretutindeni pe unde se duceau. “Urma să anunţăm logodna – îşi aminteşte Alain Delon – tatăl său vitreg, patronul lanţului hotelier «Blatzheim» convocă presa în vila de la Lugano, într-un fast pe care n-am să-l uit niciodată. Eram tineri, înflăcăraţi, ne iubeam, dar obiectivul nostru era cariera. Mi-am dat seama ce forţă are în ea, când, la îndemnul lui Visconti, am hotărât să apărem amândoi într-o scenă din piesa «Ce păcat că-i târfă» a lui John Ford. Am înţeles atunci că destinul ei era să devină o mare actriţă, nu o doamnă Delon. Carierele noastre ne devorau. De la logodna noastră trecuseră cinci ani”.

Este și momentul în care se accentuează stările conflictuale declanşate de crize de gelozie ale actriței. Ea a încercat să se sinucidă, cu un tub de veronal, când s-a simţit trădată de Alain. Presa vremii a tocat subiectul zile întregi.

După scene multe cu dese certuri, împăcări, hăţuieli, sărutări, hotărăsc să se căsătorească. Totul era pregătit. Martorii fuseseră aleşi, anunţul publicat, presa anunţată. Însă, în ziua nunţii, mirele dispare, lăsând o misivă laconică: “Tu eşti prea bună pentru mine”.

Alain fugise în Mexic cu Nathalie, o actriţă cu care se va căsători în august 1964. Semănau ca două picături de apă, aveau firi brutale; convieţuiau fără tandreţe şi fără momente de visare. Un mariaj care se consumă între scenele cu vase sparte, obiecte aruncate unul spre celălalt, vorbe grele, focuri de armă. Divorţează după cinci ani.

Unicul lor băiat, Anthony, avea să le semene ca temperament.  Peste ani, înainte să debuteze în lumea filmului, Anthony a avut probleme cu legea, fiind inculpat.

Surâsul sufletului ei…

După fuga în Mexic a mirelui, Romy şi Alain Delon nu au ridicat un zid între ei. Au mai jucat împreună în filme, dar fiecare a încercat să-și vadă de noua viață.

Romy își făcuse și ea o familie. Se căsătorise cu un regizor german şi aveau împreună un băieţel, David.
Reîntâlnirea foştilor iubiţi pe platourile de filmare alimentează prima pagină a ziarelor de scandal. Iar asta provoacă rupturi în viețile celor doi foști iubiți. Romy Schneider divorţează și cu greu îşi răscumpără copilul (cu milioane de dolari) de la soț. Tragedia avea să vină, marcându-i ireversibil viața. Băiețelul ei, David, moare într-un accident cumplit, înfipt în țepii gardului metalic care înconjura vila.

Apoi, Romy pierde un rinichi într-o operaţie, se recăsătoreşte cu secretarul ei personal, naşte o fetiţă, Shara, divorţează iar. La fel de marcat de moartea băiețelului său ca și Romy, primul ei soţ se sinucide.

Stabilise toate detaliile cu producătorul ei, Laurent Pétin, omul care trebuia să-i devină al treilea soţ, pentru începerea filmărilor “Unul contra celuilalt”, unde îl avea partener tot pe Alain Delon. Însă, în seara de 29 spre 30 mai 1982, pe când desena ceva pentru fetiţa ei, suferă un stop cardiac.

Cum au aflat vestea, toți cei apropiați au alergat la casa actriței. Alain Delon a fost primul, teribil de afectat, așa cum a fost și atunci când Romy a încercat să se sinucidă în timpul relației lor sau când Romy l-a pierdut pe David. El s-a ocupat de organizarea înmormântării și de tot ce a fost necesar. Doar la cimitir nu a fost, în rând cu toți marii actori care au format cortegiul.

Scrisoarea pe care Alain Delon a dat-o ca să fie citită la mormântul lui Romy în ziua înmormântării a umplut Parisul de lacrimi.

„ Preţul gloriei l-a plătit scump. Pentru mine, ea reprezintă 25 de ani din viaţa mea, din cariera mea, din inima mea, care dispar dintr-o dată. Amintirea pe care o păstrez despre ea? Ooo, nu e cea din film, de la o serată, dintr-o călătorie sau în urma unui succes… Este surâsul ei. Acela a lui Romy strălucind de viaţă, care o ilumina, o trasfigura. Surâsul sufletului ei!”, a spus Alain Delon în finalul scrisorii  sale.

Ce i-a apropiat pe Smiley și Gina Pistol. Nici nu te-ai fi gândit!