Nepoata lui George Enescu, bătută și aruncată în celulă alături de criminale și prostituate. Povestea e cutremurătoare
Nepoata lui George Enescu, cunoscută mai târziu sub pseudonimul literar Oana Orlea, a fost o țintă pentru securitatea comunistă, care vedea în descendenții vechii elite un „pericol național”.
Povestea ei, extrasă din memorii și documente istorice, dezvăluie nu doar ororile Gulagului românesc, ci și forța interioară a unei tinere care a refuzat să trădeze.
Maria Ioana Cantacuzino s-a născut pe 21 aprilie 1936, la Fălticeni, într-o familie ilustră cu rădăcini aristocratice. Tatăl ei, Constantin „Bâzu” Cantacuzino, a fost un aviator de elită în Al Doilea Război Mondial, iar mama, Anca Diamandi, a lucrat ca voluntară a Crucii Roșii pe frontul de Est.
Bunica paternă, Maria (Maruca) Rosetti, a fost soția marelui compozitor George Enescu, făcând-o pe Maria Ioana nepoată prin alianță a geniului muzical român. Bunicul patern fusese ministru al justiției și primar al Capitalei între 1906 și 1907.
Această moștenire nobilă, însă, a transformat-o într-o țintă pentru securitatea comunistă, care vedea în descendenții vechii elite un „pericol national”.
În 1952, elevă în clasa a X-a la un liceu din București, Maria Ioana s-a alăturat unui mic grup de rezistență numit „Pătratul Roșu”, format din 14 tineri cu vârste între 14-18 ani, printre care Mihai Sturdza, Grigore Ghica și Radu Miclescu. Activitatea lor consta în redactarea și distribuirea de manifeste anticomuniste, scrise de mână pe hârtie de caiet și aruncate în cutiile poștale ale vecinilor.
Textele erau menite să ironizeze regimul, deși grupul nu a întreprins acțiuni majore, iar tânăra a fost arestată pe 11 iunie 1952. Un articol dintr-un ziar o numise anterior „prințesa dolarilor” și „mătrăgună ce trebuie smulsă”, pregătind terenul pentru represiunea ce urma.
Anchetele au început la Rahova, unde nepoata lui George Enescu a fost închisă două luni ca minoră. Torturile fizice și psihice au fost crunte: a primit palme peste față până la leșin, a fost legată cu cătușe strânse deasupra coatelor, comprimându-i respirația și cauzând dureri atroce.
„Mi-au răsucit brațele la spate și mi-au pus cătușele deasupra cotului. Brațele fiind mult trase înapoi, plămânii sunt comprimați, capacitatea toracică redusă, respiri prost. Și se strâng. Foarte tare. Vine un moment când nu mai simți mare lucru.
Brațul se umflă, se învinețește, cătușa se înfundă. Când se scot și sângele năvăleşte, durerea este îngrozitoare”, a povestit femeia în memoriile sale.
Cei care o anchetau o înjurau constant și o umileau, refuzând tratamente medicale până nu semna declarații false despre implicarea tatălui ei, fugit în străinătate. Bolnavă de o infecție în gât, a fost jignită pentru mirosul respirației: „Ce scârboşenie!”.

Detenția a durat aproape trei ani, cu transferuri repetate între 13 închisori: Văcărești, Jilava, Ghencea, Pipera, Târgșor, Mislea, Malmaison și altele. Condițiile erau inumane: latrine groaznice, cu tinete golite noaptea în curți alunecoase, ducând la incidente absurde, precum cântarea ironică a „Marșului căcănarilor”.
Munca forțată includea cules de legume la Pipera, cusut de corturi și saltele la Târgșor, sub o hrană mizeră, zeamă de varză stricată și pâine uscată. La Mislea, lagărul femeilor deținute politic, a fost aruncată printre criminale și prostituate, dormind pe ciment umed și făcând apelul în ploaie, sub paza milițienilor cu câini.
Un episod marcant a fost când a fost pedepsită cu trei luni de carceră pentru că a apărat-o pe Maria Antonescu de înjurături, strigând: „Cum vă permiteți să spuneți asta unei femei bătrâne?!”. În izolare, la „neagra”, primea apă doar seara și o saltea noaptea, în timp ce torționarul îi descria ironic mese copioase.
Nepoata lui George Enescu a rezistat cu o demnitate remarcabilă și nu și-a trădat colegii, refuzând să ceară îndurare. A făcut greva foamei de opt zile la Jilava și a simulat o tentativă de sinucidere la Malmaison, strangulându-se cu fâșii de prosop pentru a forța răspunsuri despre mama ei.
„De ce ai făcut tu, mă, chestia asta? Fată tânără, se poate?”, a ironizat-o un ofițer. Chiar și în celulă cu o fostă gardiană pedepsită, a arătat empatie, jucând șah din pâine și scrum. Atitudinea ei sfidătoare, declarând că speră să nu repete faptele și că americanii îi vor aresta pe gardieni a făcut să fie considerată „recalcitrantă și nereeducată”.
Eliberarea a venit în ianuarie 1955, după intervenția bunicului vitreg, George Enescu, care, aflat în străinătate, a condiționat întoarcerea sa în țară de eliberarea nepoatei. Scena finală a fost ironică: adusă acasă cu o „mașină cu perdeluțe”, a fost lăsată la colțul străzii cu valiza și bocancii fără șireturi.
Când a văzut-o la ușă, bunica nu a recunoscut-o și a întrebat: „Pe cine căutați?”. După eliberare, Oana Orlea a muncit ca ajutor de sudor, figurantă la cinema, taxatoare și șamponeză, terminând liceul la fără frecvență în 1965. A fost arestată din nou în 1960 pentru două luni, în legătură cu un furt la BNR, fără probe.
Sub pseudonim, a publicat romane în România, dar a fost supravegheată de securitate. În 1980, a plecat în exil în Franța, unde a obținut azil politic. Memoriile sale, „Ia-ți boarfele și mișcă!” (publicate inițial în franceză ca „Les Annees volees” în 1991), reprezintă o mărturie dureroasă a anilor furați, tradusă și apreciată internațional. Oana Orlea a murit pe 23 iulie 2014, în Franța.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook