Când predica, părintele Galeriu îşi desfăcea larg mâinile, de parcă dorea să îmbrăţişeze pe toți cei prezenți. Aşa a rămas în memoria tuturor. Ca un mare predicator. În acele vremuri agitate, i se spunea ”Predicatorul de foc”. Comuniștii l-au băgat de două ori la pușcărie.
Părintele Constantin Galeriu, un preot cu har
Părintele Constantin Galeriu era puțin cunoscut înainte de 1990. Doar enoriașii și foștii deținuți politici mai veneau la Biserica ”Sântul Silvestru”, din Capitală, să se bucure de harul acestui om blând.
După ce oamenii au ieșit în stradă și au început să strige ”Jos comunismul!”, li s-a alăturat și părintele Galeriu, să îi susțină și să îi binecuvinteze. A apărut ca un patriarh, cu barba sa mare mereu pieptănată cu grijă, întotdeauna zâmbitor și binevoitor.
Când intrai în biserică să-l asculţi, vocea sa te ţintuia în loc. Era gravă, amplă, cuprinzătoare, cu profunzimi de nebănuit. În timpul predicilor, vocea sa îi alina pe enoriași, din ce în ce mai numeroși. I se spunea ”Predicatorul de foc”.
Părintele Galeriu a urcat toate treptele ierarhice
Părintele Galeriu este considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei române. Costachi Galeri (în acte) s-a născut în comuna Răcătău, satul Răzeşi, judeţul Bacău, în pragul Unirii, la 21 noiembrie 1918.
Studiază 8 ani la Seminarul „Sf. Gheorghe” din Roman, apoi încă 4 ani la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1930-1942), susținând Teza de licenţă cu titlul ”Îndumnezeirea omului”. Primeşte hirotonia la Biserica „Zlătari”, iar ulterior ajunge preot în satul Podul Văleni, comuna Poenarii Burchii din Prahova (1943-1947). În ultimii 30 de ani de viață a slujit la renumita Biserică „Sf. Silvestru”, din Capitală (1973-2003).
Hărăzit cu mult har, cu bunătate de sfânt şi cu dragoste de martir, părintele profesor Constantin Galeriu a urcat toate treptele ierarhice. A fost preot, pedagog, lector-universitar, profesor-titular, profesor-consultant şi conducător de doctorat, vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Părintele Galeriu, prigonit în vremea comuniștilor
Părintele Galeriu a avut o viață grea în comunism, dar în utimii ani a câștigat aprecierea multor români. A fost pe front, a cunoscut închisoarea și munca silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost bătut și jefuit de Securitate.
Afost arestat prima dată între 7 august – 7 octombrie 1950, urmând a doua arestare între august 1952 – octombrie 1953. A suferit prigoană, persecuţie, temniţă grea. Era considerat incomod ideologiei noului regim comunist și a fost condamnat de mai multe ori. A fost mutat prin mai multe penitenciare, la Aiud, Pitești, Văcărești și în lagărul de muncă de la Canalul Dunărea-Marea Neagră. Nu îi plăcea să povestească despre această experiență. Totuși a spus studenților săi că a supraviețuit în condiții foarte grele pentru că avea credință puternică în Dumnezeu.
Părintele Galeriu, familia
Constantin Galeriu s-a căsătorit în 1943 cu Argentina-Cristina Vărgatu și a devenit tată a patru băieți: Narcis, Rodion, Ciprian și Serafim. Ruxandra şi Beatrice, nepoatele gemene ale părintelui Galeriu, au cucerit marile scene ale lumii cântând împreună.
Părințele Galeriu a murit la 85 de ani, pe 10 august 2003. Sursa: fericiticeiprigoniti.net
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook