S-a dat alarma că la Berteștii de Jos a apărut o fantomă. Sătenii pendulează între fenomene paranormale și o poveste de amor

S-a dat alarma că la Berteștii de Jos a apărut o fantomă. Sătenii pendulează între fenomene paranormale și o poveste de amor
Duminica aceasta care a trecut, nu a adus liniştea, după o săptămână ciudată şi mai mult decât agitată în Berteştii de Jos, localitate din judeţul Brăila. Nici după obişnuita sjujbă de dimineaţă de la biserică, oamenii nu par a fi mai liniştiţi.

De regulă, în satele de câmpie, locuitorii stau mai mult prin gospodării, pentru că, deşi iarnă, au destul de multe treburi de făcut pe lângă casă. La Berteşti, bărbaţii, în general, nu stau acasă, pentru că lucrează pe la Brăila, la Slobozia sau chiar la Bucureşti. Iar când vin la sfârşit de săptămână în sat, mai dreg câte ceva ce femeile nu pot şi se mai odihnesc. Nu prea stau pe stradă. De astă dată însă, strada este plină.

Grupuri-grupuri de bărbaţi şi femei cu copiii ţinându-se strâns pe lângă ele, comentează evenimentele din utima săptămână. Evenimente care pe unii i-au băgat în sperieţi. Pe alţii, i-au aruncat în braţele scepticismului. Ca de obicei, părerile sunt împărţite.

Sătenii pendulează între fenomene paranormale și o poveste de amor

Unii spun că în comună sunt apariţii paranormale. Fantome care au venit să le bântuie aşezarea. Alţii, mai curajoşi, spun că nu este decât o părere sau că cineva, dar în nici un caz o fantomă, vrea să-şi bată joc de ei şi vine noaptea ca să-i sperie.

Cei mai puţini nu cred nici că este ceva paranormal, nici că cineva îşi bate din senin joc de cei mai slabi de înger, ci că este vorba despre un amant al unei tinere dintr-o casă de la marginea satului, prins de către soţul venit incongnito acasă, amant care a fugit printre gospodăriile înşirate pe malul Călmăţuiului şi astfel a făcut zgomotele care i-au speriat pe săteni. Mai ales că întâmplările au avut loc în, hai să le spunem, două reprize. O dată, la câteva case dintr-o margine a satului.

După ce prin Berteşti s-a răspândit mai întâi zvonul cu fantomele şi apoi cel cu amantul, lucurile păreau că s-au potolit. Şi toată lumea a crezut cea de-a doua variantă. Că amantul fusese pus pe goană şi nu va mai reveni. Era şi cea mai convenabilă variantă pentru cei care se seperiaseră cel mai tare. Nu era o fantomă, ci un om în carne şi oase. În rest, era treaba femeii şi a soţului ei.

Numai că după câteva zile, fenomenele ciudate, care au băgat lumea în sperieţi, au reînceput, dar în celălalt capăt al satului. Tot la nişte case izolate. Eroii acestor întâmplări, dar şi martorii, ne-au rugat să nu le menţionăm numele întregi. De asemenea, păstrăm acest semi-anonimat, pentru că şi la poliţie există o anchetă în plină desfăşurare.

„Mi-a defiletat becul de afară şi l-a furat. În rest nu a luat nimic”

În gospodăria Niculinei D., 23 de ani, pare o duminică la fel ca toate celelalte. Casa ei se află chiar pe malul Călmăţuiului, la marginea satului. Din bucătărie, vine un miros încântător de tocană de gâscă. Dacă stă pe malul apei, creşte multe gâşte. Familia se pegăteşte de prânz. Cei doi copii minori se ţin mereu după mama lor, în orice ungher al gospodăriei ar merge, deşi aceasta nu iese din curte. Stau aproape lipiţi de ea. Bărbatul femeii mai trebăluieşte câte ceva prin faţa casei, în aşteptarea prânzului.

Totuşi, nu este o duminică obişnuită. Copiii nu mai ies pe uliţă şi stau lipiţi de mama lor. Bărbatul nu a venit doar în week-end de la Bucureşti, de la muncă, aşa cum făcea mereu, ca să-şi vadă familia. Este de o săptămână acasă. Şi-a luat concediu, a lipit şi câteva zile libere şi a rămas în Berteşti. Lângă uşa de la intrarea în casă se află un par zdravăn. Normal, ai spune, judecând după faptul că în spatele casei nu mai este nimic. Doar Călmăţuiul. Şi un câmp. De la el, începe satul.

La casa Niculinei D. s-a întâmplat prima oară ceea ce a băgat în sperieţi aşezarea. Femeia ne povesteşte: „Le dădusem la copii să mănânce, am făcut focul, i-am băgat în pat, după care m-am culcat şi eu. Nu ştiu cam cât am dormit. În orice caz, nu mult. Cred că era cam spre miezul nopţii, când mi s-a părut că este cineva la noi în curte. M-am speriat şi mi-am luat copiii pe lângă mine. Am crezut că sunt niscaiva hoţi veniţi să fure păsări sau cine ştie ce altceva de la noi. Afară aveam un bec aprins şi am încercat să mă apropii încet de fereastră să văd mai bine ce este. Atunci becul s-a stins. Cred că am apucat să văd o siluetă. Parcă un bărbat să fi fost. După care au început să cadă peste acoperiş pietre. Zornăiau pe tablă de ne-a băgat de tot în sprieţi. Copiii erau îngroziţi. Apoi s-a făcut linişte.

Până dimineaţa nu am mai dormit. Când s-a făcut ziuă, am ieşit afară. Becul lipsea. Îl deşurubase. Pe jos, căzute de pe acoperiş, erau pietrele care fuseseră aruncate peste noapte. În rest, din curte nu lipsea nimic. Nici un capăt de lemn.

I-am spus speriată vecinei ce mi se întâmplase. Mi-a spus că şi ei i s-a părut că aude ceva la mine astă noapte. Sigur nu am avut halucinaţii. Uitaţi pietrele şi urmele de pe tabla de pe acoperiş. L-am sunat şi pe soţul şi l-am chemat imediat acasă. De atunci nu a mai plecat la Bucureşti, la muncă. Şi-a luat liber şi stăm împreună pentru că ne este frică. Mai ales noaptea.”

Bărbatul femeii, Dumitrel D. este ceva mai curajos: „Nu ştiu dacă este fantomă sau ce-o fi. Dar să-l ferească Dumnezeu să pun mâna pe el. Mai rămân acasă, mi-am aranjat la serviciu, până ne-om lămuri ce este”.

Au căzut pietre pe acoperiș și la vecină

A doua noapte, au căzut pietre pe acoperişul Elenei P., de 21 de ani, vecina Niculinei D. Abia se culcase cu cei trei copiii când s-au auzit zgomotele de pe acoperiş. Şi soţul Elenei era plecat la muncă, la Bucureşti. Mai mult, cineva a împins în uşă, încercând să o deschidă. Nu a putut. Era încuiată. Înspăimântată să nu intre peste ea în casă, a decis imediat să fugă prin spate.

„Ne-am speriat groaznic. Mi-a fost frică să mai rămân în casă. Mi-am luat copiii, aşa cum eram din somn şi am fugit prin spate la vecina Niculina. Am strigat la ea ca să ştie că eu sunt, că şi ea era speriată şi încuiată în casă. Mi-a deschis şi am stat amândouă până dimineaţa, că ne era frică. Am sunat imediat la 112. A fost şi poliţia, dar nu a găsit pe nimeni. Numai bolovanii aruncaţi pe acoperiş, căzuţi lângă casă. Chiar şi cu Poliţia de faţă, încă mai dădea cu bolovani pe casa mea. S-au dus repede, dar nu au găsit pe nimeni. A doua zi a ajuns bărbatu-său Niculinei acasă şi parcă ne-am mai liniştit. Seara a venit şi al meu. Nici el nu a mai plecat la muncă, la Bucureşti. Stăm cu toţii acasă acum”.

Primarul comunei: „Pe camerele de supraveghere nu se vede nimic”

Comuna Berteştii de Jos are camere de supraveghere. Aproape că nimic nu mişcă pe străzi, fără să se înregistreze la Primărie. Primarul Costel Capbun este totuşi rezervat în a da un verdict asupra celor petrecute.

Despre această primă întâmplare, cea de la casele de pe malul Călmăţuiului, a declarat: „Nu pot să știu ce este acolo și nu pot să mă pronunț. Ce pot să vă spun sigur este că pe camere nu se vede nimic. Le-am luat la mână. M-am uitat atent cu șeful de post, ne-am uitat și cu una dintre fetele acestea care spun că l-ar fi văzut, că ar fi aruncat. Ele așa spun, că ar fi fost un individ că a aruncat cu pietre, a încercat să împingă ușa, nu a putut.

 

Nu știu ce e acolo. Pe de altă parte, am declarația de la un vecin care spune că nu e nimic și că e altceva, dar nu pot să fac vreun fel de afirmații. Una dintre ele spune că s-a trezit cu un pietroi la ușă atunci când a venit acasă și că nu era pietroiul acolo când a plecat. Alta spune că i-ar fi bătut în geam și că l-ar fi văzut pe telefon, pentru că stătea pe telefon, dar că nu i-a văzut fața. Este declarația lor.”

Bătrâna de 84 de ani a ţipat

După aceste două nopţi zbuciumate, câteva zile a fost linişte în comună. Oricum, oamenii erau în alertă. Povestea că s-ar fi putut să fie un amant al unei dintre cele două femei tinere, care inventaseră povestea cu aruncatul pietroaielor pe casă, îi mai liniştise puţin pe oameni. Preferau să creadă asta, fără însă să bage de seamă o inadvertenţă în această explicaţie. De ce să fugă amantul şi să fure şi becul, atâta vreme cât presupusa amantă era singură şi nu îi deranja nimeni? Soţul era plecat la muncă la Bucureşti şi nu venea decât la sfârşit de săptămână. În plus, soţul nu ajunsese acasă decât a doua zi după întâmplare, după ce soţia îl sunase să vină. Ori povestea cu amantul fugărit şi furător de becuri tocmai pe asta se baza: că soţul îi prinsese în fapt şi acesta fugise. Ca să nu mai vorbim că nu s-au prea văzut amanţi care, fug de soţul încornorat ce îi surpinde cu nevasta, dar în loc să dispară mai stă să arunce cu nişte bolovani pe casă.

După două seri liniştite, în plină noapte s-au auzit ţipetele unei bătrâne. Ileana T., 84 de ani, era în bucătăria din spatele casei. Casă tot pe malul Călmăţuiului, ultima din sat, peste uliţă de casele celor două femei tinere.

Deodată, la căderea serii, în faţă, la prima cameră, cineva a aruncat cu pietre pe acoperiş. I-a fost frică să iasă afară: „Eu sunt bătrână, mamă. Cum să ies. Mi-am făcut o cruce şi, dacă am auzit încă o bubuitură, am început să strig. Lângă mine stă un nepot. Au ieşit toţi afară. Toţi bărbaţii de prin vecini.”

Nicolae T., nepotul bătrânei de 84 de ani, ne-a declarat: „Am auzit ţipetele şi am ieşit imediat cu un par. În uliţă m-am întâlnit şi cu ceilalţi vecini. Ieşiseră şi ei. De când cu întâmplările astea, cam dormim iepureşte. Ne-am împărţit imediat în două cete şi am pornit să-l căutăm. Am înconjurat casele. Nimic. Câinii se dădeau. Eu îl cunosc pe al meu. Ştiu când se dă la om. De fugit, nu avea pe unde să fugă. Doar să traverseze Călmăţuiul şi să se piardă dincolo de el, pe câmp, dar acum este foarte frig şi apa foarte rece. Şi apoi, de ce ar face cineva asta? De ce să sperie o bătrână de 84 de ani, care nu face rău nimănui, pentru ca apoi să fugă prin apa rece ca gheaţa? Dar hai să spunem că ar fi traversat râul. Ar fi trebuit să urce taluzul de beton, înalt de câţiva metri, ca să iasă din apă. Ud cum era, ar fi trebuit să lase urme pe beton. Ori, nu era nicio urmă.”

Nici din curtea bătrânei de 84 de ani, nu a dispărut absolut nimic.

Lovitura în gardul unui bărbat. N-au lipsit pietrele

După alte două zile de linişte, fenomenele s-au repetat. De astă dată în celălalt capăt al satului. Explicaţiile cu un posibil amant, de astă dată nu mai ţineau. Casa atacată era a unui bărbat.

Ionet G. ne-a declarat: „Se înoptase, când am auzit o bubuitură în gard. Am crezut că o fi careva beat cu căruţa şi a intrat în gard. Până să ies, au început să cadă pietre pe acoperiş. N-am mai ieşit. Ştiam povestea din celălalt capăt al satului. A doua zi dimineaţă am găsit bolovanii lângă casă.”

În noaptea următoare, fenomenul s-a repetat la casa de alături. De astă dată şi cu pagube. Un geam spart şi un colţ de perete ciobit. Nici din aceste gospodării nu a dispărut absolut nimic. Unul dintre vecini susţine însă că de astă dată, s-a văzut pe camerele de supraveghere pe uliţă o maşină cu număr de Bucureşti, cu patru oameni în ea. Dar nu are nicio probă. Pare totuşi o exagerare, pentru că numărul maşinii, sau măcar o parte din el, pentru a putea fi observat de pe camerele de supraveghere, imaginea trebuie prelucrată cu nişte aparate de mărit speciale. Aparate pe care comuna nu le are, iar primarul Costel Capbun susţine în continuare că pe camere nu se vede nimic.

Duminica se stinge, lăsând loc înserării. Oamenii se strâng în case. Nu este foarte frig. Când se lasă de-a binelea întunericul, deşi mai toate uliţile sunt bine luminate, pe stradă nu mai este nici ţipenie de om. Pe la multe dintre case, se aprinde câte un bec afară. Să lumineze curtea.

Povestea celor doi fraţi morţi de curând

Dacă pe camerele de supraveghere nu se vede nimic, deşi se aruncă pe case cu pietre, dacă oamenii care au ieşit imediat ce a strigat bătrâna şi au căutat prin zonă și nu au găsit pe nimeni, şi-a făcut tot mai mult loc povestea cu fantome care tulbură liniştea oamenilor. Aceasta a şi fost legată de o întâmplare tragică, petrecută la jumătatea lunii august, anul trecut.

În jurul orei 2 noaptea, în comuna Bărăganul, aflată în apropiere de Berteştii de Jos, doi fraţi, doi tineri, unul de 21, celălalt de 22 de ani, au murit într-un accident de circulaţie. Maşina în care se aflau a lovit un gard, după care a luat foc. Au murit amândoi. Erau din Berteşti. Acum, o parte dintre localnici, cred că tot ce se petrece inexplicabil în sat este din cauza celor doi fraţi care au murit atât de tineri şi care încă nu-şi găsesc liniştea.