Simona Ionescu / Redactor Șef
Chiar dacă spălarea cu apă și săpun este cea mai eficientă și sănătoasă metodă de curățire și de eliminare a bacteriilor, iar acest lucru l-am învățat cu atât mai mult de când a izbucnit pandemia, specialiștii au demonstrat că procedura e în egală măsură periculoasă, deoarece aproape toate săpunurile preparate industrial și vândute sub branduri de renume, conțin substanțe toxice.
Foarte puțini sunt cei care citesc etichetele, și, mult mai puțini dintre aceștia au cunoștințe care le permite să identifice prezența chimicalelor dăunătoare sănătății. Deseori, după ce v-ați spălat pe mâini, piele devine aspră și uscată. Cum se întâmplă asta? ”Multe dintre săpunurile existente în supermarketuri nu sunt săpunuri adevărate, ci detergenți, din ingrediente sintetice derivate din petrol”, explică dr. Ioana Vârtosu.
Ce este săpunul?
Săpun este acel produs obținut în urma unor reacții chimice între uleiuri, apă și leșie. Metodele vechi de obținere a acestuia – din grăsime animală sau vegetală combinată cu substanțe alcaline provenite din cenușă s-au dovedit în industria capitalistă mult prea costisitoare. Așa se face că încă din anii 50, săpunul a început să fie obținut chimic, din petrol. Tot atunci au început să apară și substanțele periculoase printre ingrediente.
Săpunurile din supermarketuri conțin chimicale periculoase
Săpunurile care se găsesc în supermarketuri nu sunt săpunuri adevărate, ci derivate din petrol. Usucă pielea, dar acesta e cel mai minor inconvenient, spun medicii. Unul din vinovații principali al acestor efecte este alcaliul, care poate cauza și iritații puternice.
Dar alte ingrediente sunt cu adevărat periculoase. De exemplu, A-pirina, au dovedit cercetătorii, poate afecta sistemul imunitar. A-terpinololul este extrem de iritant pentru membranele mucusului, poate cauza edem și dificultăți de respirație. Benzaldehida este un narcotic și anestezic care poate cauza depresie la nivelul sistemului nervos central. Când este inhalat, poate produce amețeli, vărsături și scădere bruscă de tensiune.
Acetatul de benzil este altă substanță iritantă prezentă în săpunuri, extrem de iritantă pentru ochi și plămâni și, în plus, cunoscută drept cancerigenă. Cele mai recente studii au dovedit că e asociat neoplasmului de pancreas. Linalolul este un narcotic care pune în pericol funcția respiratorie și activitatea motorie.
Lauril-sulfatul de sodium (LSS), folosit pentru a îmbunătăți absorția altor chimicale, distruge grăsimile și pune în pericol abilitatea pielii de a rămâne hidratată. E clasificat drept ”mutagen”. Cu alte cuvinte, poate altera genetic celulele. LSS-ul a fost folosit în studiile japoneze pentru a avansa mutațiile bacteriene. Triclosanul este un antibacterian și un ”mutagen” foarte ușor absorbit prin piele, iritant pentru ochi și asociat cu probleme la ficat.
Anumite culori adăugate săpunului sunt suspectate de medici ca fiind cancerigene, toxice și de faptul că pot trece de placenta unui copil nenăscut: Blue Aluminum Lake 1 and 2, Red No. 19, Aluminum Lake, Zirconium Lake sau Yellow No. 8.
Există soluții: săpunurile naturale
Medicii recomandă să folosim săpunuri naturale. Sunt mai costisitoare (ajung la dublul sau triplul prețului unui săpun obișnuit), însă, se consumă mult mai încet, ceea ce face prețul să fie echitabil. ”Săpunul natural este o variantă excelentă de a înlocui produsele cosmetice din comerț, oferind pielii o îngrijire naturală. Săpunurile naturale conțin uleiuri pe bază de vegetale, ca de exemplu uleiul de măsline, de soia, de cocos în defavoarea celor animale sau din petrol.
Săpunurile naturale conțin, de asemenea, uleiuri vegetale necesare, nu parfumuri, arome și alți coloranți sintetici. Uleiurile naturale îndeplinesc două roluri: ele ofera igienă, curățare de calitate superioară, și în același timp dau pielii hidratare într-un mod natural, cum numai un produs apropiat de natură poate face. Doar săpunurile naturale ofera pielii îngrijirea de care are nevoie”, mai explică dr. Ioana Vârtosu.
De când folosesc oamenii săpunul
Spălarea cu săpun este cea mai veche modalitate de curățare din lume. Fizicianul grec Galen vorbește în secolul II e.n. despre folosirea săpunului ca agent de curățare și pentru spălarea corpului. Până spre sfârșitul secolului XVIII săpunul a fost un produs de lux. În Europa primele ateliere care fabricau săpun au aparut în Marsilia, Genova și Veneția. Metodele vechi de obținere a săpunului (din grăsime animală sau vegetală combinată cu substanțe alcaline provenite din cenușă) erau costisitoare. De aici și atitudinea negativă a populației față de ideea de curățenie. Abia la începutul secolului XX, săpunul a devenit universal folosit. Lumea a înțeles relația dintre curățenie și sănătate grație unor campanii publicitare desfășurate la scară largă în Europa și America, astfel că după al doilea război mondial sapunul a ajuns să fie acceptat ca obiect indispensabil de igienă personală.
Sursa foto: Pixabay / Ritual
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
