amnezia copilăriei copilăriei este incapacitatea adulților de a-și aminti detaliile evenimentelor sau chiar evenimentele complete care li s-au întâmplat înainte de vârsta de patru ani. Unii cercetători au descoperit că, copiii sub vârsta de șapte ani sunt capabili să-și amintească „60% sau mai mult din evenimentele din viața timpurie ”, în timp ce copiii de opt și nouă ani nu-și puteau aminti decât 40%. Acest lucru le-a permis să-și dea seama că, pe măsură ce parcurgem diferite etape ale dezvoltării noastre, cu atât ne amintim mai puțin din ceea ce a precedat-o.
Amintirile noastre sunt strâns legate de capacitatea de a vorbi
Una dintre teoriile cu privire la motivele pentru care nu ne păstrăm amintirile este că nu am putut comunica verbal în acel moment. Când preluăm o memorie, folosim cuvinte și o putem descrie cu multe detalii care necesită limbaj. Majoritatea copiilor nu încep să vorbească înainte de vârsta de doi ani, așa că pur și simplu nu pot crea o memorie coezivă.
Acum vom vorbi despre explicația biologică a amneziei copilăriei. Pe măsură ce creștem, creierul nostru trece prin multe încercări, așa că un studiu a concluzionat că „atunci când creierul este ocupat să crească o mulțime de celule noi, nu stochează amintiri care altfel ar fi pe termen lung”. În plus, nici măcar nu ne putem aminti fizic de evenimentele de zi cu zi înainte de vârsta de 3-4 ani, deoarece memoria noastră episodică nu începuse încă. De aceea, putem avea amintiri abstracte, cum ar fi în ce parc ai mers deseori.
Părinții noștri modifică modul în care ne amintim anumite evenimente
Un alt studiu sugerează că părinții noștri sunt capabili să schimbe narațiunea copilăriei noastre. Avem tendința să ne ținem mai bine de o amintire dacă ni se aduce aminte de ea, de aceea ne amintim de evenimentele pe care părinții noștri le consideră importante. Același studiu a constatat că copiii își amintesc același eveniment în mod diferit după ce l-au discutat cu tații lor, spre deosebire de mamele lor.
Un psiholog spune că, în cele din urmă, copiii păstrează amintirile pline de emoție, atât pozitive, cât și negative. Această constatare permite chiar și copiilor mici să ofere mărturii oculare în instanță. Așadar, este posibil să aveți o amintire timpurie, aceasta este cea care deține cea mai mare semnificație pentru voi și declanșează un răspuns emoțional puternic.
Amnezia copilăriei rămâne unul dintre misterele fascinante ale psihologiei umane. Cercetătorii explică că amnezia copilăriei se datorează dezvoltării incomplete a creierului și lipsei unui limbaj structurat. Studiile arată că amnezia copilăriei afectează mai ales evenimentele înainte de patru ani. Înțelegerea amnezia copilăriei ne ajută să acceptăm această limitare naturală a memoriei noastre și să apreciem importanța consemnării momentelor importante din primii ani ai copiilor noștri pentru posteritate și dezvoltare emoțională sănătoasă. Povestea emoționantă a copilăriei Irinei Loghin. „Tata m-a bătut o singură dată, că jucam popice și babaroase cu nasturi”.
