22 februarie 2025, Moșii de Iarnă. Ce tradiții se păstrează din cele mai vechi timpuri de Sâmbăta Morților

Tradiția spune că de Moșii de Iarnă, credincioșii se adună la biserică unde participă la slujbă, apoi fac pomeniri pentru cei trecuți în lumea drepților. De Sâmbăta Morților, se împarte colivă, colaci, mâncare gătită și vin. Lângă produsele culinare se va pune întotdeauna și o lumânare aprinsă.

Nu se spală, nu se mătură și nu se coase

Tradiția spune că în această zi sfântă nici un credincios nu trebuie să spele, să măture, să coasă și să dea gunoiul afară din casă, din respect pentru persoanele decedate din familie. De asemenea, de Sâmbăta Morților oamenii se duc la mormintele celor trecuți la Domnul, cu flori și lumânări. Potrivit tradiției, Moșii de Iarnă se respectă pentru a avea o viață lungă.

Rugăciunea care se citește pentru sufletul morților

Pentru mântuirea celor adormiți, de Moșii de Iarnă, credincioșii trebuie să citească și o rugăciune specială.

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei,

Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

„Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”

Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”.