Încă mai primesc ecouri la editorialul meu din zilele trecute, publicat pe : “Urâtele îmbătrânesc mai simplu”. Da, știu, titlul a șocat și lumea a citit pe nerăsuflate rândurile mele , din nesfârșitele comentarii rezultând că am atins coarda sensibilă a multor femei. Un lucru însă nu-l știe lumea : mobilul acestui editorial. Și vi-l voi dezvălui, cu ocazia asta explicând și ce caută in acest context poza Zinei Dumitrescu.
…Cu “mama modei românești” am lucrat ani în șir. Rubrica sa de modă, la “Ceaiul de la ora 5” a fost o rampă de lansare pentru mulți din celebrii creatori de modă de mai apoi – Liza Panait, Eli Lăslean, Romanița Iovan, Rita Mureșan, Ingrid Vlasov, etc.
Zina era o femeie răvășitor de frumoasă. Și elegantă, și cochetă, și rafinată. De inteligență, nu mai vorbesc. Iar faptul că, la origini, era actriță, o făcea să strălucească în orice ipostază.
În momentul în care anii au început să i se așeze și Zinei în buletin, am observat o oarecare îndepărtare a sa de cea care fusese până atunci. Pentru noi, cei din jur, Zina tot Zina rămânea, noi tot frumoasă o vedeam, dar pe ea trecerea anilor o marca îngrozitor de tare. Momentul în care soțul său, profesorul Dumitrescu, a “optat pentru o altă femeie” ( am folosit un eufemism), iar mai apoi când acesta a murit inopinat, Zina a fost atât de prăbușită, încât nu cred că de atunci și-a mai revenit vreodată. Se pare că fusese marea ei iubire…Doamne, cât o înțeleg! Nenumăratele confesiuni, făcute mie în culisele emisiunilor la care am continuat s-o invit, mi-au dezvăluit, treptat, o altă Zina. În toate poveștile sale exista , de fiecare data, ceva din familia : “Nu mai sunt eu, Marina, nu ma mai regăsesc!..”
Chipul Zinei îi devenise o povară parcă, fiecare rid simțeam că îi seceră sufletul…Zina, cea adulată de bărbați, invidiată de femei, îmbătrânea. Iar suferința pierderii bărbatului iubit îi accentuase si mai tare acest proces…
Ultimii ani Zina și i-a petrecut intr-un cămin de bătrâni. Refuza să vadă pe oricine, cu excepția oamenilor foarte apropiați. La întâlnirea cu ei, ea, Zina cea de odinioară, elegantă, impecabilă, aranjata până în vârful ultimului fir de păr, Zina noastră se prezenta acum la întâlnire în cea mai naturală formă a sa : nemachiată, nearanjată, simplă și austeră… Era un soi de “capitulare” în fața trecerii Timpului. Probabil, locuia pe un munte de regrete și nostalgii, de nimeni știute, de prieteni doar bănuite. Fotografia de mai jos a fost surprinsa într-una din vizitele la Azil, făcute ei de echipa “Ceaiului de la ora 5”…
O femeie frumoasă precum Zina Dumitrescu nu a îmbătrânit ușor. Și s-a stins, într-o mare de tristețe și singurătate. Toate aceste amintiri mi-au iscat rândurile din zilele trecute, cele care v-au marcat, se pare, atât de puternic.
MAXIMA SERII : “Frumusețea chipului este o podoabă fragilă, o floare trecătoare, strălucire de o clipă și care nu-i legată decât de epidermă” ( Moliere)
Text de Marina Almășan
28 ianuarie
Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.
