23 august, sărbătoarea uitată din comunism. Ultima defilare a fost în 1989

Elevi, studenți, muncitori, sportivi, sanitari formau coloane uriașe de paradă. Se pregăteau cu mult timp înainte, iar artiștii plastici făceau pancarte cu lozinci. Totul trebuia să meargă strună, astfel încât Nicolae și Elena Ceaușescu să fie mulțumiți. Se sărbătorea cu fast ”Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”. În ultimii 31 de ani, această zi a rămas doar o dată din calendar.

23 august, sărbătoarea uitată din comunism

23 august 1944: românii întorc armele împotriva Germaniei fasciste. Comuniștii au făcut din asta o mare sărbătoare, cu defilări fastuoase. În 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu au asistat la ultima defilare de 23 august.

Până în 1989, erau manifestaţii cu tribună, cu lozinci, cu pancarte, realizări, aplauze și urale muncitoreşti. Oamenii mergeau la fabrică şi de acolo veneau încolonaţi. Aveau stabilit dinainte locul unde se aşează fiecare întreprindere, încât să nu rămână spaţii goale.

La tribună, se instalau şefii. Se ţineau cuvântări şi apoi începea demonstraţia oamenilor muncii. După manifestaţii, se ieşea la iarbă verde, la o bere, dacă era timp frumos. Tot oraşul participa la manifestări, îi adunau în fabrici şi veneau încolonaţi. Oamnii se bucurau că în această zi nu se muncea, iar cu o zi înainte se umpleau și rafturile goale din Alimentara și Aprozar.

Ultimul 23 august al cuplului Ceauşescu, în 1989

La ultima paradă, din 1989, au participat 20.000 de persoane. La tribună au fost Nicolae și Elena Ceaușescu și toți miniștri și vârfuri ale Partidului Comunist Român (PCR).

Se scanda: “Ceauşescu şi poporul!”, “Stima noastră şi mândria, Ceauşescu-România!, “Partidul, Ceauşescu, România!”. Fluturau mii de steaguri tricolore cu stema în mijloc și cele roșii, ale PCR, cu secera și ciocanul. Participanții erau selectați de organele de partid după criterii știute doar de șefii PCR.

Nicolae Ceauşescu era cel în cinstea căruia ajunseseră să fie organizate toate evenimentele de 23 august. A apărut pentru prima dată în tribuna oficială a unei astfel de manifestări în 1956, alături de şefii Partidului Muncitoresc Român. De atunci, an de an, până în 1989, Nicolae Ceauşescu a fost nelipsit de la defilările şi grandioasele adunări organizate de 23 august.

Semnificația zilei de 23 august

Până în anul 1953, anul morţii lui Stalin, sărbătoarea de 23 august reprezenta „eliberarea ţării noastre de către glorioasa armată sovietică”. Ulterior a devenit „ziua eliberării de sub jugul fascist”. În anii ’70, ziua de 23 august a ajuns „ziua insurecţiei antifasciste”. În anii ’80, s-a vorbit despre „revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”.