Simona Ionescu / Redactor Șef

Copilăria în comunism era cu mult diferită de cea de acum. Vezi la TVR

Copilăria în comunism era cu mult diferită de cea de acum. Vezi la TVR
Amintirile din copilărie sunt foarte frumoase. Mulți dintre noi le păstrăm în inimă toată viața. Nu însă și cei care au trăit în Epoca de Aur, în comunism. TVR difuzează mărturii surprinzătoare.

Un nou episod din seria de documentare istorice, cu subiecte și mărturii despre comunism. Diana Deleanu, realizatoarea episodului „Adevăruri despre trecut”, va prezenta miercuri, 8 decembrie, de la ora 22.00, la TVR 1, o serie de mărturii.

Copilăria în comunism era cu mult diferită de cea de acum

În comunism, copiii erau departe de bucuriile de astăzi. Pe 8 decembrie, răscolim sertarele clipelor ce ne-au marcat, în noul episod „Adevăruri despre trecut”. De la ora 22.00, la TVR 1.

„Ce bucurie să poţi privi prin ochii copiilor de demult! De acum cincizeci de ani. Să vezi cum erau îmbrăcaţi, ce jucării aveau. Şi pentru că o bucurie nu vine niciodată singură, lângă cutiuţa cu inocenţa descoperim trăiri, dorinţe şi amintiri din acea parte a vieţii pe care nu ai cum s-o uiţi nicicând”, spune Diana Deleanu, realizatoarea episodului „Adevăruri despre trecut”.

Despre cum fost copilăria şi ce a însemnat pentru ei ne vor spune invitaţii ediţiei. Regizorul Florin Kevorkian, Ramona Mezei, directorul Bibliotecii Metropolitane, prof. univ. Lavinia Betea şi Serghei Mizil au mărturii surprinzătoare.

„Noi eram o generaţie de copii ambiţiosi. Lipsurile ne făceau să ne depăşim condiţia modestă, nu depindea de societate, de epoci sau de părinţi. Totul depindea de cum ne imaginam noi că o să arate viaţa noastră. De multe ori nu ieşea, de alte ori era exact cum visam”, îşi aminteşte Ramona Mezei, director al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti.

Șoimii patriei și pionierii

După grădiniţă, în care erau Șoimi ai Patriei, până la 14 ani, elevii intrau în altă organizaţie, „Pionerii”. Intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a. Cei mici erau primiţi în rândurile organizaţiei de colegii lor mai mari, din clasa a IV-a. Intrarea se făcea sub jurământ: „Eu, Alexandru Popescu sau Ana Ionescu, intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria. Să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor”. Pionerii aveau uniformă: cravată roşie cu inel, cămaşă albă, fustă sau pantaloni negri.

Povesteşte cu nostalgie regizorul Florin Kevorkian. „Am avut cea mai frumoasă copilărie de pe pământ. M-am urcat în copaci, m-am tăvălit în ţărână, m-am zgâriat, am alergat şi m-am julit, m-am bătut şi am luat bătaie. Pentru că mama era învăţătoare, eu am învăţat alfabetul pe la doi ani, înaintea unor copii mult mai mari, care mă ameninţau în fiecare pauză. Mă lua mama la şcoală, eram micuţ, 2-3 ani, iar când oboseam, adormeam cu capul pe umărul sau picoarele fetelor din clasele mai mari care aveau grijă de mine. Când am crescut, m-am dus la Cinematecă. De pe la 12 ani, deşi nu aveam voie să îmi fac abonament”.

Cei care se bucurau de bunăstare erau membrii nomenclaturii. Serghei Mizil povestește cum copilăreau copiii de ștabi comuniști.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre